Se scutură timpul...
se scutură timpul frunză cu frunză,
se-aşterne uitarea pe-aleea din cer...
mai plânge un nor, mai ţipă o buhă,
adoarme un fulger, se sparge un geam...
oraşul se-ndoaie de fructe şi vin...
Iisus ne aşteaptă în prag de păcat...
ne strânge la piept, ne dezmiardă
şi scrie cu soare ruga din veac...
ne iartă căderea şi ura şi ghimpii
şi fă să-nflorească zborul divin,
sădeşte în inimi iubirea şi cântul,
şi mângâie lutul, privirea, cuvântul...
se tânguie iarba călcată-n picioare...
o uşă scârţâie sub aspra rugină...
la schitul din vale mai arde-o lumină...
păianjenul ţese maramă de seară...
se scutură timpul de praf şi zăbrele...
Mariana Rogoz Stratulat
18 septembrie 2013
http://pecararideviatapearipidetimp.blogspot.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu