Cu o enormă durere în suflet, vreau să vă anunț că aztazi s-a stins din viață și poeta noastra Draga Violetta Petre 😭😭⚘️⚘️
Sincere condoleanțe familiei. Zbor lin spre aștri 😮💨 Neasemuitele Tale poezii ne vor mângâia sufletele mereu. Urma ce ai lăsat-o pe pământ va bucura inimile iubitorilor de frumos😇
Cuvinte frânte-n albul zăpezii
Violeta Petre
Eu adun de prin albastre agonii şi desfătări
Un mănunchi de albe stele izgonite de stihii
Umblă paşi desperecheaţi, presărând peste cărări
Câte-un dram de primăvară, luminând melancolii...
Dintr-o umbră rătăcită-ntr-un mesaj întârziat
Ce s-a arcuit să treacă peste neagra-i veşnicie
Eu descopăr miezul dulce din cenuşă înviat
Şi-l împart cu braţe-ntinse printre macii din câmpie...
Ştiu că voi atinge floarea roşie ce-şi plânge viaţa
Printre galbene cuvinte aşternute-n miez de vară
Doar cu mângâierea tandră-a versului când dimineaţa
Mai întârzie o clipă până zorii să-mi răsară...
Şi cînd ploile mă ceartă şi mă spală de păcate
Într-o toamnă-n care-mi cântă doar tristeţea-n ram pustiu
Eu cu tine îmi astâmpăr setea, dorurile toate
Şi cu tine, poezie, nu mi-e frig şi nici târziu...
Ninge-acum peste cuvinte şi mi-e iarnă şi mi-e dor
De poemul meu cuminte ce-l aveam netroienit
Am pierdut o sărbătoare şi mi-e iarnă în pridvor
Şi mă viscolesc nebune gânduri negre şi cumplit
Mă despică necuvântul ce-i întemniţat de-acum
În celula neputinţei şi aşteaptă-un anotimp
Cu Lumină de la îngeri rătăciţi pe-un tainic drum
Unde ruga se înalţă înspre cer din timp în timp...
Clopotele strigă mute, desenând pe albe clipe
Zboruri frânte-n gerul iernii...lacrimile stau să ţipe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu