.jpg)
Colind pentru bătrânii din azil
Felicia Feldiorean
"Poezia Feliciei Feldiorean, împărtăşind doruri şi frământări profunde, implică un mesaj uneori trist, alteori ludic, prin care transpare nobleţea unui suflet ce îndeamnă la respect, la neuitare, la valorizarea vieţii, nemilos strivite pe calapodul timpului implacabil. Şi tu - spune poeta - poţi fi ca mine, referindu-se la toate întâmplările şi sensurile fireşti existenţiale. Colindul său, reminiscenţa vremurilor încărcate de frumuseţe şi generozitate, peste care se aşterne (nejustificat) cenuşa uitării ori a indiferenţei noastre" (A. Stroia Gheorghe )
COLIND PENTRU BĂTRÂNII DIN AZIL
Felicia Feldiorean
Motto:Colind,cântec trist
Colind de uitare
Cu ramuri de brad
Îngropate-n ninsoare.
Iubiţii mei copii-bătrâni
Iubiţii mei bătrâni-copii
Nu mai aveţi nimic în mâini
Unde-au plecat ai voştri fii?
Ce semn prevestitor de rele
V-a spus că într-o bună zi
În nopţi fără luciri de stele
Veţi fi mutaţi de-ai voştri fii?
Cu ochi curaţi de căprioară
Din ochii blânzi aţi lăcrimat
Când aţi văzut ultima oară
Casa din care v-au mutat.
Şi nici nu aţi avut pretenţii
Voi aţi avut numai dureri
Şi nici nu pretindeaţi atenţii
După atâtea lungi tăceri.
Vă mai aduceţi voi aminte
Cum contemplaţi fulgii ce cad?
Pentru-ale voastre dureri sfinte
V-aduc o ramură de brad.
Şi vă colind de dor de casă
Şi vă colind de sărbători
Când pâinea rumenă pe masă
O mai simţiţi doar din scrisori.
Eu vă colind în ierni cu stele
Sub geamul vostru stau şi cânt
Acum,când mii de gânduri rele
Aţi adunat de pe pământ.
Răsplata-a ce-aţi făcut la toţi
Pentru al vostru sfânt copil
Şi pentru-ai voştri dragi nepoţi
E-o condamnare la azil.
Aţi suferit şi v-a fost greu
Ca să le fie lor mai bine
Şi-acum vă întrebaţi mereu
De ce le e cu voi ruşine.
Să-nveţe-n şcoli şi-n facultăţi
Voi aţi muncit din greu,cu jale,
Şi v-aţi luptat cu greutăţi
Şi-acum vă stingeţi prin spitale.
Şi nu ar fi nimica greu
Sub soarele ce parcă-i stins
Dar voi îi veţi iubi mereu
Bătrâni senini cu părul nins.
Şi-aşa vă stingeţi prea curând
Povara-atâtor lungi dureri
Eu am venit cu-n singur gând
Să fiţi mereu mai tari ca ieri.
Oameni bătrâni acum cărunţi
Când cerul iernii se dezgheaţă
V-aduc colind de peste munţi
Pentru a vă trezi la viaţă.
Chiar dacă astăzi li se pare
Că-i greu cu voi,că-i bine-aici
Doar voi aţi fost puterea mare
Chiar dacă astăzi sunteţi mici.
Copiii voştrii,necuminti
Să-nveţe de prin dicţionare,
Că mai presus decât părinţii
Nu poate fi nimic sub soare.
Şi nu uitaţi,copii de piatră
Şi să v-aduceţi voi aminte
C-o să îmbătrâniţi odată
Şi i-aţi veghea şi la morminte.
Nu le-a rămas decât privirea
Ce umblă prin păduri şi munţi
Ei au uitat ce-i fericirea
Unui An Nou sau unei nunţi.
Acum,când stelele coboară
Acum,când ninge liniştit
Eu vă aduc colind de seară
De dincolo de infinit.
Şi peste geamul vostru nins
Colind pentru a voastră stea,
Să nu plecaţi de pe cuprins
Cât viaţa-n voi va lumina.
Şi dacă fiii voştri uită
Că existaţi pe-acest pământ
Dă,Doamne,o ninsoare multă
Să ne îngroape pân'la gât...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu