Resentimente
E rece afară și-anorat
Și-n sobă arde focul,
Iar eu pe geam când m-am uitat
Vedeam ca-aici mii locul.
E locul unde m-am născut,
E casa și cu glia
E locul unde-am petrecut,
Cu drag copilăria.
E locul unde-am învățat,
Să spun și sărut mâna,
Când întâlneam oameni din sat,
Ma-apreciau întruna.
Dar școala e de negăsit,
Cu băncile ei rupte,
Din care știu că au ieșit,
Învățători de frunte.
Îmi amintesc cu drag la geam,
Așa pe îndelete,
Cum noi băieții alergam,,
Cu ochii după fete.
Îmi amintesc cu drag și dor,
De tot ce-a fost în sat,
În satul meu aș vrea să mor,
Să fiu și îngropat .
Și mi-a rămas un singur dor,
Ce nimeni nu îl știe,
Ca-atuncea când va fi să mor,
Să-mi scrie o poezie.
Pe crucea pusă la mormânt,
Din ale mele versuri,
Ca să rămână pe pământ,
Eterne versuri,versuri.
La soarta vieții se înclină,
Semnând ION RUGINĂ.
Și de ce-am scris sunt conștient,
Îl las ca testament.
Autor Ion Rugină
,
.
.
,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu