Dor de Tatiana Stepa😪 nu te voi uita niciodată 😪
Rugă Tatianei
De când prin viată bate moartea
Ea nu mai e aşa frumoasă
Şi Tatiana s-a dus prin stele
Iar noi o aşteptăm pe scenă.
Prin gări doar despărţiri amare
Un tren a îngheţat în minte
Iubirile sunt tot mai rare
Şi nu rămân nici în cuvinte.
Poftim mai mult un strop de soare
Dar vine moartea ca o pradă
Şi parcă şi speranţa doare
Când Tatiana e doar o soaptă
Ne vom ruga, vom spune multe
Colinde vii şi-nlăcrimate
Dar cine oare să le-asculte
Când sunt atâtea morţi ciudate.
Şi Tatiana ar fi chiar cerul
În care punem viată lină
Şi moartea sa ar fi misterul
Că Dumnezeu ne stă pe tâmplă.
Natalia Croitoru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu