CORINA-ROTH

 Bună dimineața dragii mei 🥰🥰🥰

"La multi ani"! celor ce poarta numele Sfantului Ioan si a celor ce poarta numele florilor de Sanziene din lista mea de prieteni

🌺

La mulți ani dragii mei români  de pretutindeni si 

La multi ani Sfanta Ie strămoșească

 💙💛❤

IA ROMANEASCA

FELICIA FELDIOREAN 

Doar ia românească,

Mai vrea să ne păzească

De relele din noi,

De ploi şi de război.

Vă spun ce mi se pare-acum,

Că România e un sat

În care fiecare ştie

Când ai venit, când ai plecat.

Când ai venit, când ai plecat,

Nu poţi avea nici un secret,

Căci România e un sat,

Şi telefonul e defect.

Cum stau ţărăncile la poartă,

Aşa stau toţi şi ne privesc,

Poporul meu are o soartă

Ca un blestem nepământesc.

Toţi alergăm spre nu ştiu unde,

Şi nu ştim să venim ‘napoi,

Atâta jale mă pătrunde,

Căci oamenii sunt tot mai goi.

Ţărani am fost din străvechime,

Ţărani am fost şi vom muri,

Dar noi ne cumpărăm destine

Pentru-a trăi, pentru-a iubi.

Popor român cu ţara-n spate,

Popor român cu sacii goi,

Cine mai crede în dreptate?

Ne scufundăm de-atâtea ploi.

Şi totuşi eu mai cred în stele,

Şi totuşi eu mai cred în ea,

În ţara mea cu mari sechele,

Eu cred că ea va re-nvia.

Dar trebuie să mute-odată

Mizeria în univers,

Din ţara asta asudată

Ce a luat-o-n sens invers.

Va fi iar linişte acasă,

Va fi iar linişte în sat,

Şi-atunci vom sta din nou la masă

Cu cel sărac, cu cel bogat.

Vreau linişte în România,

Vreau linişte în univers,

Am obosit, mă doare glia

Şi nu mai vreau decât să ţes.

Să ţes o ie românească,

O ie pentru ţara mea,

S-o apere şi s-o păzească

De toate relele din ea.

24 Iunie – Ziua Universala a Iei

24 iunie, în România şi în comunităţile româneşti din întreaga lume este marcată Ziua Universală a Iei. Sărbătoarea „cămăşii cu altiţă”, cum mai este denumită ia, a fost iniţiată în anul 2013 de comunitatea La Blouse Roumaine care a dorit ca bluza tradiţională românească împreună cu tradiţia noastră moştenită din timpuri imemoriale, să devină un adevărat brand de ţară, recunoscut în întreaga lume. Chiar denumirea comunităţii, reprezintă de fapt titlul unui tablou realizat de pictorul francez Henri Matisse care realiza o imortalizare a iei româneşti – “La blouse roumaine”, 1940 – creaţia fiind expusă la Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris.

Ziua de 24 iunie coincide cu Sărbătoarea Sânzienelor, aluzie la faptul că în tradiţia noastră populară, acestea erau îmbrăcate în ii.

Termenul „ie” este derivat din latinescul „tunicae lineae” – tunică subţire purtată pe piele şi se pare că apariţia ei trebuie căutată undeva în vremea civilizaţiei Cucuteni.

În secolul al VI-lea apar menţiuni în limba latină în „Glossarium mediae et infimae Latinitatis” al lui Du Cange, privind termenul de camisa – împrumutat de la celţi – alături de alte aspecte despre portul românesc.

Arta meşteşugului popular – şi a coaserii iei în special – era moştenită din generaţie în generaţie pentru a nu pierde această tradiţie care ne reprezintă, împreună cu rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a ţesutului sau a împletitului firelor. Însemnele magice cusute cu grijă, cu fiecare împunsătură de ac, aveau menirea de a proteja purtătorul de spiritele rele, de farmece, ori de soarta rea.

Ia – denumire dată la origini exclusiv piesei vestimentare feminine, cămaşă tradiţională românească de sărbătoare – este considerată cea mai importantă piesă din costumul popular, deoarece determină compoziţia ornamentală a costumului, restul pieselor asociindu-se cu cămaşa, cu care e obligatoriu să se acorde ca epocă, vârstă, ornamente şi cromatică.

În partea de sud a ţării, iile erau ţesute din borangic, fiind accesorizate cu broderii atât la gât, cât şi cu mărgele la mâneci, iar în zona Moldovei, se confecţionau iile brodate cu “spic”. Însă ca principiu general, ia este de fapt o croială din pânză albă, bumbac, in sau borangic, împodobită cu mărgele şi broderii la mâneci şi la gât.

Din punct de vedere al statutului femeii, atât culorile cât şi motivele broderiei sunt diferite, de la modele cu croială mai modeste şi culori mai temperate pentru femeile căsătorite şi cele în vârstă, până la culori deschise şi modele în culori vii, pentru fetele tinere.

Însă purtarea iei trebuie pusă în acord, în afară de statutul social şi vârsta şi cu tradiţiile şi tipul de eveniment la care este îmbrăcată.

Din punct de vedere al tipurilor de ie, în funcţie de zona din care provine, dinstingem următoarele catgorii:

Cămașa cu altiță – cel mai răspândit model, este întâlnit în Bucovina, Moldova, Oltenia, Muntenia, în zona Branului şi a Covasnei şi se caracterizează prin existenţa unor câmpuri ornamentale: guler – piept și mâneca cu mai multe zone, denumite altiță (porțiunea de broderie care acoperă umărul), încrețul (o fâșie ornamentală în ton deschis, care urmează imediat după altiță), râurile sau rândurile de pe mânecă (care acoperă drept sau oblic în fâșii mâneca) și brețara.

În zona Hunedoarei, a Pădurenilor şi în împrejurimile Ar