CORINA-ROTH

 Am plâns citind acest interviu, al lui David Popovici, deoarece mi-am dat seama ca mai există speranță în România.

Acest adolescent este incredibil.

L-aș pune ca obiect de studiu în toate școlile din România și poza lui la toate intrările din școli. 

Iar pe Selly, l-aș trimite la cursuri de înot și slăbit, cu David Popovici.

Enjoy. 

« Un interviu care iți taie respiratia. Pare minciuna, cum zic spaniolii, dar zic asta despre un interviu cu un sportiv. Sportivul David Popovici, care la 18 ani isi trage motivatia si seva existentiala din Oblomov, Seneca si Platon, in timp ce antrenorul lui citeaza din Orson Wells. 

Un sportiv care, for once in tara asta de sefi si slugi, nu-si doreste in primul rind sa cistige si sa-i umileasca pe ceilalti (neaparat niste adversari), ci sa fie fericit si sa-i inspire pe ceilalti sa fie la rindul lor fericiti. Sa-si gaseasca echilibrul intre lucruri. Asa spune, nu inventez. Asa spune un pusti de 18 ani, pe care-l citesc cum as citi o nuvela a unui scriitor important. 

Un sportiv care nu vrea in America sa se umple de miliarde si sa le sparga printre staruri si elite, ci vrea sa stea la Bucuresti, sa se antreneze la bazinul lui, Lia Manoliu, impreuna cu copiii, sa dea bacul la Cosbuc si sa iasa cu prietenii. Desi este deja printre cei mai celebri inotatori din istorie si e abia la inceput.

  Ii multumesc tare jurnalistului spaniol, probabil cu greu unul roman ar fi reusit asa o minune de interviu, in care sa-l cunoastem cu adevarat pe David si sa ne bucuram ca avem un sportiv-model de o asemenea calitate umana. 

   "O vizită la David Popovici, cel mai rapid înotător din lume, în bârlogul său din România.

   Actualul deținător al recordului mondial la 100 m liber, românul de 18 ani este vedeta următoarelor Campionate Mondiale, care vor avea loc în Japonia începând cu 14 iulie. În această dimineață de martie, ca în fiecare dimineață de luni până sâmbătă, s-a trezit la 5.30, a luat micul dejun cu un amestec de fulgi de ovăz, fructe și lapte și a mers la sală înainte de a se deplasa la pavilionul de lemn al clubului Dinamo. Rămășiță a Războiului Rece, complexul rezistă timpului. Afară, ciorile se angajează într-o lungă dezbatere de ciripit. Soarele iese pe fereastră și școala de înot își deschide porțile pentru zeci de copii care ajung la piscină pentru a-l găsi pe David Popovici scufundat și lung ca o serpentina.

   Cel mai rapid om din lume este un băiat de 18 ani, care se mișcă insesizabil. Mușchii se întind subțiri ca niște biciuri prin membrele sale. Are o înălțime de 1,90 metri și o anvergură de 2,04, dar alunecarea lui este superficială, ca și cum lichidul l-ar susține aproape de aer. Fără să producă bule, fără să stropească, brațele sale se învârt cu un zgomot surd de palete în ulei. Cu blândețe. Fără efort aparent.  Cadența ciclului său de brațe și picioare este lentă, dar el merge repede. 56 de secunde la fiecare 100 de metri, cu pauze de două minute, și așa mai departe până când parcurge 800 de metri fără să încetinească, la 23 de secunde pentru fiecare lungime. Acestea sunt condițiile pe care fiziologii le indică prin formula VO2 max, punctul în care organismul ajunge la limita oxigenului pe care îl poate absorbi. Cazanul este în fierbere. Dar chipul lui Popovici rămâne impasibil.

  "Simt că locul meu este acolo, da", spune el când este întrebat dacă viața în mediul acvatic este atât de ușoară pe cât pare. "Dar există o artă a simplității", avertizează el. "Este foarte, foarte greu. Pentru a face ceva să pară foarte simplu trebuie să stăpânești cu atenție ceea ce este mai complicat. Îi admir mai mult pe bucătarii care reușesc să facă mâncăruri foarte simple să aibă un gust minunat decât pe cei care fac mâncăruri extrem de complicate cu ingrediente exotice care au un gust ciudat. Este nevoie de mai multă tehnică pentru a fi excelent la cele simple. Pentru că nimic nu este cu adevărat simplu.

   Vorbește o engleză academică în ceea ce privește termenii și pronunția. Tonul său elocvent îmbină convingerea radicală cu o plăcere a digresiunii. Își induce imediat interlocutorul să creadă că nu vorbește doar cu cel mai bun înotător care există.

   La 13 august 2022 a doborât recordul mondial la 100 m liber, cea mai mare legenda din istoria înotului. Timpul său de 46,86 secunde a fost mult mai mult decât un record. A pus capăt unei epoci. Era dopajului tehnologic, implicit a dezvoltării costumelor de înot din poliuretan, care în primul deceniu al secolului îi ajutau pe înotători să plutească. O scurtătură de care au profitat cei cu cele mai puternice și grele corpuri în detrimentul celor mai virtuoși. César Cielo, uriașul brazilian, deține recordul la 100 liber de o după-amiază din 2009, la Campionatele Mondiale de la Roma, imprimându-și timpul de 46,91 pe stânca unor isprăvi pe care le credeam inaccesibile fără ajutorul flotoarelor de ultimă generație, interzise definitiv în 2010. În anii care au urmat, maeștrii vitezei au fost colosali, voluminoși, mari mișcătoare de apă, stilul lor făcând valuri. Până când a dat buzna subtilul Popovici.

   "Dacă mă comparați cu alți înotători, poate că pentru mine este mai ușor, dar pentru mine fiecare antrenament este la același nivel de efort", spune el. "Durerea nu se schimbă niciodată. Doar dacă înveți din acea durere până când o memorezi, poți trece pragul în timpul competiției. Cred că în capul meu există un fel de scală de măsurare a durerii. De multe ori sunt mai obosit în timpul antrenamentelor decât în timpul curselor. Dacă cunoști personal această durere, eviți să fii surprins și paralizat atunci când, în mijlocul competiției, simți că încep să-ți ardă mâinile și că ți se desprind picioarele de glezne".

   Îi place să se gândească la înotul său ca fiind revoluționar. Tehnica pură, biomecanica înotului, nu sint aspecte care îl preocupă, atâta timp cât se ține de ceea ce el numește "simțul său de bază al sincronizării". "Este doar o chestiune de a o perfecționa în fiecare zi", observă el. "Nu există lucruri nebunești, secrete sau super-break-uri. Înalta performanță, într-adevăr, este destul de plictisitoare. Nouăzeci și nouă la sută din timp te antrenezi. Concurezi de trei sau patru ori pe an, așa că îți petreci cea mai mare parte a timpului uitându-te la o linie neagră de pe fundul unei piscine și respirând din când în când. Trebuie să gestionezi această plictiseală. Dacă ai un "de ce", poți suporta aproape orice "cum", ceea ce mulți oameni numesc sacrificii. Eu le numesc alegeri. Eu aleg să nu-mi petrec timpul petrecând sau dormind 9 sau 10 ore. Opt ore mi se pare prea mult.

   "Da, mă consider diferit", spune el. "Câștigarea Cupei Mondiale din 2022 a fost începutul unei revoluții, pentru că a fost ceva nou. Nu vreau să fiu ipocrit. Sincer, înțeleg că oamenii nu-și pot imagina să facă aceleași lucruri pe care le fac eu. Dar toată lumea are un rol. Acesta este al meu. Întotdeauna am vrut să ies în evidență. Mama m-a avertizat asupra pericolului de a fi ca toți ceilalți, asupra consecințelor de a face parte dintr-un grup prea mare. Asta s-a transpus în stilul meu. Antrenorul meu și-a dat seama de timpuriu: nu era corect din punct de vedere convențional. Mai ales pentru probele în care înot de obicei, 100 și 200 liber. Dar nu a încercat să il schimbe. Chiar și astăzi lucrez exact mișcările pe care le făceam când eram copil.

   Timp de mai bine de un secol, înotul olimpic a fost ultima stație dintr-un lanț lung care a supus sportivii la sisteme complexe de competiție și pregătire științifică. A fost un fel de apanaj al țărilor bogate în resurse. La sanctum sanctorum se aflau cei 100 de metri liber, o specialitate care dezvăluia o distribuție inegală a puterii și a prestigiului. Astăzi, evoluția recordului arată 15 înotători americani, 5 australieni, 3 francezi, 2 brazilieni, un olandez, un german, un rus, un ungur, un sud-african... și un român.

   Apariția lui Popovici la Jocurile Olimpice de la Tokyo, la doar 16 ani, a alertat marile echipe de înot universitare din SUA asupra prezenței unui mare talent. I s-au oferit burse de top la Stanford, Berkeley, Indiana, Michigan, Florida, Los Angeles și Texas. Ar putea fi regele campionatelor universitare din SUA, un magnet pentru companiile multinaționale, imaginea de Superman pe cea mai profitabilă piață de pe planetă. Dar el le-a spus nu. A rămas între Transilvania și Dunăre.

   Mihailo, tatăl său, a fost agent de vânzări pentru o companie farmaceutică. Din decembrie 2022 va prelua școala de înot a lui Dinamo. "David", spune el, "nu este un produs al unui program național de înaltă performanță". "Avea 10 ani când l-am dus la Aquateam, clubul care a câștigat cele mai multe competiții din București", își amintește el. "Două săptămâni mai târziu, ne-am dus să vorbim cu antrenorul: "Totul e în regulă?" "Nu prea", ne-a spus el, "David nu este atent, face glume tot timpul, tot pune întrebări și sare peste exerciții. Ne pare rău, dar nu este ceea ce căutăm noi'. El era cel mai indisciplinat din grup. L-au coborât la un nivel inferior. A fost pus pe mâna unui antrenor foarte tânăr, pentru că cei mai buni antrenori l-au respins. Antrenorul era Adrian Radulescu, un absolvent de educație fizică fără experiență care, doi ani mai târziu, l-a transformat pe băiatul indisciplinat într-un campion al României. De la vârsta de 13 ani, Popovici a ocupat primele locuri în clasamentele naționale și internaționale de juniori.

   Radulescu are aerul unui intelectual romantic. El a creat înotătorul perfect. Dar o ia mai ușor când copiii de la școală invadează piscina cu chiuiturile lor jucăușe. "Dacă îl pui pe David într-o bulă, vei avea o problemă pe termen lung", explică el. "El este un băiat. Are 18 ani. Vrea să-și ia permisul de conducere. Îi plac lucrurile care le plac altor copii. Este sănătos pentru tine să fii singur în piscină? Trebuie să te adaptezi la orarul școlii. Dacă nu o faci pentru că David Popovici vrea să fie singur în piscină, nu ar fi corect față de copii. Copiii merită să aibă o legătură cu David".

   Radulescu are doar 33 de ani. Zâmbește când este întrebat dacă lipsa de experiență i-a făcut bine: "Am văzut un interviu cu Orson Welles și l-au întrebat: "Ce te-a făcut să crezi că poți filma Citizen Kane într-un mod atât de neortodox? Iar el a răspuns: "Ignoranța; a fost primul film pe care l-am făcut, nu știam că lucrurile pot fi făcute în felul acesta; și am avut un director de imagine care nu a spus niciodată nu." David este directorul meu de imagine. David este cineastul meu.

   Popovici a crescut într-un apartament din cartierul Pantilimon din centrul Bucureștiului, unde locuiește și acum. Tocmai a terminat liceul la Liceul George Coșbuc și, în timp ce se hotărăște asupra unei cariere, a obținut nota 8,65 la examenele de admitere la facultate. "Are oferte de la toate universitățile din Statele Unite", se laudă Mihailo, "dar el vrea să studieze în București.

   "Dacă ar exista o variantă mai bună, m-aș putea gândi să plec în alte țări", spune înotătorul. "Dar vreau să protejez chimia pe care o am cu antrenorul meu. Îmi plac oamenii din jurul meu, îmi place atmosfera, îmi place acest oraș, îmi place Bucureștiul, e ciudat. Îmi place să mă plimb cu bicicleta prin el. Este atât de mare încât mă tot pierd. Găsești clădiri frumoase și gigantice, palate vechi și dărăpănate, clasice, latine și din perioada comunistă din care nu ne-am revenit pe deplin. Multă opulență, mulți oameni fără adăpost care nu au unde să își petreacă noaptea și mulți oameni bogați care încearcă să îți frece averea în față ca și cum asta ar însemna ceva... Vezi mai multe supermașini în București decât în Milano...! Sunt o mulțime de lucruri de reparat aici. În cele din urmă, aș vrea să fiu o voce care să ajungă la oamenii care au nevoie de ajutor. Cred că pot să-mi folosesc imaginea pentru a face bine în țara mea.

   Sponsorii îi asigură venituri de milioane de dolari. Dar discursul său lasă să se întrevadă o aspirație etică. Rădulescu îl încurajează să-i citească pe stoici, iar discipolul îl ia în serios. Cărțile îngrămădite pe raftul de lângă patul său dezvăluie o căutare: Oblomov; Contele de Monte Cristo; Mentalitatea Mamba; Michael Jordan, de Roland Lazenby; Scrisorile lui Epicur; Epistolele lui Seneca; Meditațiile lui Marcus Aurelius și un volum din Dialogurile lui Platon prezidează colecția.

   "Epicur, Seneca și mai ales Marcus Aurelius m-au ajutat să găsesc fericirea", spune el. "Nu este genul de fericire convențională despre care vorbesc oamenii. Nu există râs, nu există lacrimi, nu există zâmbet de la o ureche la alta. Este fericirea care vine din împlinire. Aceasta este definiția mea a fericirii: când găsesc echilibrul între lucruri și contează doar ceea ce am în minte și în inimă. Când mă simt bine la antrenament și în competiție, indiferent de rezultate.

   Rezultatele sunt furtuna clocotitoare a atracției de masă. Popovici este cea mai populară personalitate din România. El este un simbol al succesului și mândria unei națiuni care se transformă. Este un dat că va fi campion mondial la 100 și 200 de metri liber la Campionatele Mondiale de înot de la Fukuoka de la sfârșitul lunii iulie, la fel cum este un dat că va câștiga două medalii de aur la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024. Mihailo nu-și ascunde îngrijorarea. "Economia se îmbunătățește în fiecare an", spune el. "România are una dintre cele mai mari rate de creștere din Uniunea Europeană. Dar plecăm de la o bază foarte scăzută. Din punct de vedere sportiv, de la revoluția din 1989, am fost în declin constant. La ultimele Jocuri am obținut medalii doar la canotaj și scrimă. Acum toată lumea se așteaptă ca înotul să producă medalii. Aceasta este o presiune suplimentară pe umerii lui David. Nu știu dacă va reuși, dar așteptările sunt unanime. Presiune, presiune... Vom vedea!".

   Protagonistul ripostează construindu-și castele în minte. "Fiecare cursă este unică și este o șansă de a arăta la ce ai lucrat", reflectă el. "Nu este o demonstrație de putere. În marea schemă a lucrurilor, lumea nu se va schimba deloc dacă voi câștiga 300 de medalii olimpice. Ceea ce ar avea un impact este cum și ce aleg să expun prin munca mea, ce îi fac pe oameni să simtă și ce mesaje pot transmite. Asta ar lăsa o amprentă: să-mi folosesc imaginea și vocea pentru o cauză mai mare. Înotul este doar profesia mea. Câștigarea sau înfrângerea face parte din portofoliul meu. Vreau să fiu mai mult decât atât. Poate sună pretențios, dar această nouă viață a venit la mine foarte brusc. Oamenii mă recunosc pe stradă. Trebuie să mă adaptez și să mă gândesc serios la ceea ce contează pentru mine: este vorba cu adevărat despre înot? Da, dar ceea ce contează cu adevărat este să fac bine prin înot. De exemplu, să-i învăț pe oameni să fie fericiți prin sport: Faceți ceva! Mișcați-vă corpurile, pentru că veți fi închiși în ele pentru tot restul vieții!

   David Popovici a stabilit o anumită etică. Există frumusețe în ceea ce face? Sponsorul meu mi-a cerut să aleg un animal care să mă reprezinte în linia de costume de baie și șepci", spune el, referindu-se la brandul de costume de baie high-tech Arena, cu care lucrează de la sfârșitul anului 2021. "Ceva care să îi dea atingerea mea personală. M-am gândit mult: să fiu un rechin, un vultur? M-am gândit la ceva alfa. Un prădător apex, în vârful piramidei alimentare. Ce ar trebui să fiu? O balenă ucigașă? O orcă? Poți să mergi mai sus? Un crocodil...? Apoi prietena mea mi-a sugerat o idee, și nu-mi place să recunosc, dar ea a fost cea care a sugerat: a sugerat o libelulă. O insectă. Frumoasă și delicată. Alunecă fără efort pe suprafața apei. Nici nu inoata, nici nu sta pe de-a intregul în aer. Prietena mea mi-a spus că arăt ca o libelulă. Sunt rapide, sunt buni prădători pentru mărimea lor și sunt creaturi inteligente. Nu trăiesc doar prin forță brută. Îmi place să cred că mă comport ca o libelulă: alunecând fără efort. Cea mai frumoasă parte a înotului este că mă face să mă simt ușor și să uit de lucrurile rele din viață, de trecut, de viitor și de stres, care este o realitate care ne prinde mai devreme sau mai târziu."»

Cristian Dragnea