O dată pe săptămână
În cea mai joi zi
Deschid o carte la întâmplare
Și mă imaginez citindu-ți pasaje pe sărite
În încercarea de a te zăpăci
Nu pot să fiu altfel când știu că
Undeva
Într-un așternut mirosind albastru
Trupul tău tulbură aerul meu
Iar coapsa ta își înfige colții-n mintea mea
La radio se poate auzi cum Dumnezeu face dragoste
Noi îi spunem jazz
Și nu știm altceva decât să-l ascultăm
Știai că noiembrie are culoarea mov
Și că
Dacă ar fi o bluză
Ai putea s-o porți fără nimic pe dedesubt
Eventual cu un umăr gol
Ca să-mi zăpăcești toți sfinții
Și să îmi amesteci nopțile cu zilele
Buzele cu mâinile
Azi-urile cu mâine-urile
Și să mă lași așa
Ca pe un mijloc de săptămână
Cuibărit în coapsa ta albă
Citind pasaje la întâmplare
Dintr-o carte despre unii ca noi
Nici prea-prea
Nici foarte-foarte
Niște întâmplători în aceeași Geneză
Niște începuturi și sfârșituri de joi
Sau niște armate neîncepute
Pierzând simultan același război
Uneori mă simt de parcă aș fi amândoi
Mugur Dumitriu
Cartile, aici:
https://mihaelabaran.ro/carti-dubioase/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu