Madalina Amon - Cantecul toamnei
Versuri Camelia Radulian
E vorba de toamnă şi-abia mai încape
De-aramă şi scâncet lumina sub pleoape
Nu ştiu dacă frunza la mine sub gene
S-a stins de adio sau vru să mă cheme
Aşa cum se cerne sfârşitul de vară
Spre cer urcă frunze tribut să mă ceară
Încet trece ziua şi iarba mă doare
Încet vine noaptea mirosind a ninsoare
Şi nu ştiu dacă toamna
La mine în rană
E prima durere
Sau ultima vamă
Când frunzele toate căzându-mi pe umăr
Îmi seamănă trist şi încep să le număr
Întâia povară e frunza căzută
Din multele veri, o fiinţă pierdută
Din tot ce a fost, cel mai tainic mă doare
Copilul din frunza foşnind sub picioare
Rămân crizanteme, redute deşarte
Târzii funerarii pentru frunzele moarte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu