Rămâi
- Ion Minulescu -
Iar vrei să pleci? Rămâi aici, nu vezi
cum toamna-a smuls tot verdele grădinei,
cum norii-nchid ferestrele seninei
bolți, sub care alt’dată rătăceam
și-ți repetam ce nu vreai să mă crezi?…
lar vrei să pleci? Rămâi aici să-ți spun
de ce-ți păream alt’dată-așa nebun -
în prima zi când nu ne cunoșteam?…
Pe-atunci eram-îți mai aduci aminte?
Eram așa cum iar am vrea să fim -
nici nu iubeam, nici nu voiam să știm
al cui voi fi și-a cui vei fi… eram
copii naivi, cuminți și fără minte.
Dar mai târziu, a fost de-ajuns o seară
de mai, trăită sub castani afară
și-a doua zi… a doua zi te vream
să-mi fi alături nu o zi ci toată
viața… dar tu nu puteai pricepe
de ce și-azvârle marea-nfuriată
stingherii stropi spre zidul de granit…
și n-ai ghicit
înverșunarea mișcăroarei stepe
decât târziu… și-atuncea m-ai iubit!…
—————————————————
Și-azi vrei să pleci? De ce-ai plecat, nu vezi
cum toamna-a smuls tot verdele grădinei,
cum norii-nchid ferestrele seninei
bolți, sub care alt’dată rătăceam?
Rămâi aici… nu vezi cum cei dintâi
peri albi, sosesc învingători… rămâi
să-ți mai repet ce nu vreai să mă crezi
în prima zi când nu ne cunoșteam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu