O toamnă târzie ,
Hosu Maria
Durere e cuvântul potrivit
Să spun ce simt, acum , și doare ,
Şi crede-mă, nu am rostit
Povara ce mă apasă pe picioare .
Să plâng? ... dar lacrimi nu mai am
Căci am vărsat și vărs mereu
Am iubit fără hotare
Și azi, mă simt, în cușcă ca un leu .
Încerc să văd lumină, unde nu-i
Și partea bună în sufletu-ți hain
Să mă mint pentru a nu mă umilii
Să-mi repet că ai fost și ești doar un străin
Sunt bun ,dar nu mai am răbdare
Și cușca, mi se pare mult prea mică ,
Și vocea sufletului strigă
Luptă , se pierde , nu se moare .
Mă doare inima când bate
Și sufletul s-a îmbolnăvit
Ne apropiem trist de sfârșit
Cuvintele acum sunt șoapte .
Și nu mai vreau să mai vorbesc
Și nici să dau, vreo socoteală
Ai înțeles sau nu ai înțeles
Azi, vorbesc , doar de-o târzie toamnă.
din gândurile mele Hosu Maria 03 /agosto /2020 ,
Cinisi , Palermo , Italia .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu