🖤...
Ce tristă-i toamna asta mamă
Și plânge cerul...plâng și eu
Căci mi se face dor nebun
De glasul tău...de chipul tău...
Privesc o ramă-ngălbenită
Din care încă îmi zâmbești
Și-o lacrimă tresare tainic
Și se prelinge...unde ești?
În care colț din galaxie
Mi te-ai ascuns? După ce stea?
Te-ai furișat așa grăbită
Și ai plecat din viața mea!
Ce tristă-i toamna...plânge cerul
Și plâng și eu...și toamna plânge
Iar clipele se pierd în noapte
Când dorul inima îmi frânge...
Tu tot zâmbești din rama veche
Și parcă-ai vrea să-mi spui ceva...
O, mamă te aștept în vis
Să mă alinți cu vocea ta...
Autor:Maria Luca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu