Scrisoare catre tara pe linie moarta
Adrian Paunescu: in serviciul dv.
Toate-ale tale sunt sfinte,dar părăsite cu voia,leagăne, vieţi şi morminte,lideri ce au paranoia.
Ţară de cumpeni depline,ţară cu plaiuri şi raiuri,este o boală în tine,vine un grai fără graiuri.
Încă în râuri ai peşte,încă ai oameni în caseşi Dumnezeu te iubeşte,parcă n-ar vrea să te lase.
Dar te distrugi în gâlceavăşi te urăşti cu ardoare,măduva ta e bolnavă,lanţuri îţi cresc la picioare.
Şi, ca la câini, ţi se-aruncăpâine străină în gură,nu ai nici dreptul la muncă,vai, şi cinstiţii tăi fură.
Eşti ca un bâlci la răscruce,dusă mereu în ispită,să te dezveţi a produce,până vei fi răstignită.
Narcotizată de-aceeasă ţi se mistuie vatra,ai părăsit lumea-a treia,ca să ajungi în a patra.
Poate e ultima oară,când te mai afli pe hartă,ţară uitată-ntr-o gară,ţară pe linie moartă.
Un semafor dă de vestecum că dezastrul se-ngroaşă:nu numai moarte îţi este,linia-i sinucigaşă.
Nu mai există nici şine,ca să porneşti vreodată,nimeni nu pleacă, nu vine,ai îngheţat la erată.
Scări şi ferestre sunt sparte,gara e toată ruină,totul miroase a moarteşi la păianjeni se-nchină.
Un ţiuit ce răneştefără sfârşit se aude,cum te consumă câineşte,ţară lipsită de rude.
Necunoscute păcateai ispăşit totdeauna,vai, cum le ai tu pe toate,fără să guşti pe niciuna!
Poate e ultima oarăcând te mai afli pe hartă,ţară uitată-ntr-o gară,ţară pe linie moartă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu