ÎNTR-O LUME ”NEBUNĂ”, TU NU RENUNȚA LA TINE!
Nu permite nimănui să îți spună cum să fii, cum să te comporți, ce să faci, cum să gândești, și astea doar pentru ca ei să te placă.
Viața nu este despre a face pe placul altcuiva, nu este despre a renunța la tine, la ce vrei, la cine ești pentru a vâna păreri pozitive despre tine. Nu toți oamenii te vor plăcea, și ar fi bine să bagi asta la cap că altfel vei avea mari probleme legate de încrederea în tine.
Când crești într-o familie care are pretenția să faci doar ce ți se spune și care consideră că a face ce vrei tu este obrăznicie și rebeliune, ai două posibilități: fie rămâi rebelul, „oaia neagră” a familiei, ciudatul pe care mulți îl evită, fie devii și tu la fel de intolerant cu ceilalți oameni cum au făcut părinții tăi cu tine.
Dacă rămâi rebelul, așteaptă-te să întâmpini multă ostilitate și rezistență din partea conformiștilor, a celor care se consideră virtuoși și se autointitulează corecți. Nu prea vei fi căutat de oamenii care spun doar DA. În primă fază vei încerca și tu să te conformezi, să fii „cuminte”, dar apoi îți dai seama că nu te poți trăda pe tine în așa hal și, în plus, e prea plictisitor să faci doar ce spun ceilalți, unde mai e distracția?! Stai liniștit, cu timpul vei întâlni din ce în ce mai mulți oameni din „tribul” nonconformiștilor, al rebelilor, și vei ajunge să accepți că a fi tu însuți aduce cu mult mai multă liniște sufletească decât a umbla pe vârfuri pentru a nu-i deranja pe cei care oricum au decis că totul îi va deranja.
Dacă nu ai ieșit din cuvântul părinților, vei avea așteptarea ca și în viața (așa-zisă) adultă oamenii întâlniți să fie așa cum ai fost tu: supuși, fără replică și umili în fața ta. Iar dacă nu sunt așa, îți vei reaminti și vei aplica ceea ce au spus și făcut părinții: amenințări, șantaj emoțional, condiționări, certuri, impunere și intoleranță. Dacă nu ai ieșit din cuvântul părinților și ai renunțat la ce ai vrut doar să îi mulțumești, vei avea așteptarea ca și cei din jur să facă așa cum ai făcut tu. De aceea, când vezi o postare care ți se pare ofensatoare, te vei adresa autorului cu același ton dojenitor pe care l-au folosit părinții cu tine: îl vei certa pentru tonul folosit, pentru limbaj, pentru vocabularul utilizat, și dacă ți se răspunde, habar n-ai ce să faci, că nu te-ai așteptat la asta, așa că vei deveni părintele care amenință și încearcă să pedepsească „copilul” nescultător.
Fericirea și liniștea sufletească nu vor veni niciodată din supunere și anulare de sine. Ele vor veni doar din starea de acceptare a ta de către tine. Știi de ce? Pentru că atunci când aștepți ca alții să te accepte, tu nu exiști pentru tine. Dar atunci când înveți să îți aperi credințele, visurile și ceea ce ești, nu numai că exiști pentru tine, dar te-ai acceptat și ți-e și drag de tine.
Unii oameni vor fi supuși în permanență în fața celor pe care îi consideră autoritate și își vor trăi viața apărând „matricea” conformismului, vânând greșelile celor nesupuși, comentând într-una pe Facebook, YouTube, Instagram și certându-i pe cei care îndrăznesc să nu fie ca ei.
Alții au fost și vor rămâne rebeli, neîmblânziți, inadaptați într-o lume care descurajează „eu” și promovează „noi”. Rămân credincioși la ceea ce sunt și cred, nu vor renunța la ceea ce fac doar pentru că cineva le spune că nu va mai vorbi cu ei dacă nu se schimbă; aleg să fie marginalizați, dar știu că se schimbă doar dacă vor ei, nu pentru că îi condiționează alții.
Dragă Om, indiferent din ce categorie faci parte, dacă recunoști sau nu cum ești, nu uita că, într-un final, tu ești cu adevărat cel care se uită în oglindă seara, obosit. Dacă ești mulțumit de ceea ce vezi și simți, înseamnă că ai rămas fidel sufletului tău. Dar dacă te privești cu nemulțumire, să știi că din nou ți-ai trădat principiile și promisiunile pe care ți le-ai făcut ție de a nu (te) mai minți.
Dar, într-un final, dragă Om, nu permite nimănui să îți spună cum să fii, cum să te comporți, ce să faci, cum să gândești, și astea doar pentru ca să fii plăcut. Viața nu este despre a face pe placul altcuiva, nu este despre a renunța la tine, la ce vrei, la cine ești pentru a vâna păreri pozitive despre tine.
Nu toți oamenii te vor plăcea, și ar fi bine să bagi asta la cap că altfel vei avea mari probleme legate de încrederea în tine.
Viața este despre a te descoperi pe tine într-o lume care încearcă să te împiedice să o faci spunându-ți cum să fii.
Într-o lume „nebună”, tu nu renunța la tine. Rămâi tu însuți, cel în care crezi!
Binețe, Om bun!
Edith Elisabeta Kadar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu