Ce aduce la biserică o bătrână încovoiată de ani și boli? Ce ferment deșteaptă în om dorința de sacru, antrenând nebănuite resurse de voință și putere în cei care par fără putere? A-L căuta pe Dumnezeu trebuie că este mai mult decât delir mistic, iluzorie alinare a fricii de moarte.
Pe poarta Putnei intră bătrânica gârbovă, târând picioarele. Pe jos e gheață și fiecare pas o poate trimite direct la spital. Pășește încet și mărunt, cu privirea în pământ, contemplându-și mormântul.
E prea îndoită să mai vadă cerul. Privește în jos, dar tot susul e adunat în ea. Iubirea de Dumnezeu, ruga pentru copii și nepoți, viața chinuită, viii plecați înainte de vreme, lacrimi și bucurii, au adus cerul înăuntrul gârbovei. Cerul ăsta nu-i dă pace, o mână spre biserică, cu determinarea celei care știe că mântuirea începe cu primul pas. Că nu ajunge să-ți dorești. Trebuie să faci. Să fii în Biserică.
Gârbovele și gârbovii țin Biserica să nu se surpe de atâția drepți ca brazii. Când nu vor mai fi gârbove, se va termina și cerul. N-o să mai aibă în cine să stea.
Foto: Paul Palencsar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu