E FRIG ÎN SUFLETE
Atâta ger e în suflete
Și atâta ură adunată
Un veac de-ar ninge peste noi,
Pe alb ar mai rămâne o pată.
Atâta falsă modestie,
Își flutură pletele în vânt
Atâtea vorbe sună a gol
Și atât de sec e un cuvânt.
Atâta ură ne dezbină
Și calcă totul în picioare
Mânați cu toți de interes,
Aruncă vorbe înșelătoare.
Atâta viață risipită,
Fără nădejde și speranță
Atâta viitor neclar
Și-așterne drumul, drept în față.
Atâta frig e în ochii goi
Și atâta lipsă de iubire
Că lacrima, atunci când pică,
E piatră de nefericire.
Atâta rugă se îndreaptă
Spre cer, cu mâinile întinse
Și atâtea voci își strigă amarul,
Speranțelor ce-au fost ucise.
Atâta gol e în suflete,
Ce-au fost de multe ori mințite
Promisiuni zadarnice,
I-au fost pe gratis împărțite.
Atâta lacrimă vărsată
Nu înmoaie inimi, sunt de piatră
Oare au uitat c-au fost crescuți
De aceeași mumă, într-o vatră?
Atâta ger e în suflete
Și atâta ură adunată
Un veac de-ar ninge peste noi,
Pe alb ar mai rămâne o pată.
Eugenia Spătaru,,Adnana"
27.11.2024



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu