Ţi-am spus?
ţi-am spus vreodată cât mi-e de dor de tine?
ţi-am spus cum zâmbetu-ţi mereu mă însoţeşte?
stă agăţat în pomii de pe stradă,
ba chiar şi din vitrine mă priveşte!
iar luna, răsărită dintre neguri,
la fel ca tine ştie să-mi zâmbească
şi somnul când coboară peste pleoape
are un singur rost - să-mi amintească!
cu-o aripă de zâmbet pusă-n suflet,
nici nu mă plâng - aşa îmi este bine -
în piept cu-o amintire fără capăt...
ţi-am spus şi azi cât mi-e de dor de tine?
😥😥😥
Tărchilă Nina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu