.jpg)
Fară tine
Rodica Cernea
Știu,
ai plecat
dar ți-a rămas urma!
Urma aceea cu miros de brad,
în țărâna pe care-ai călcat.
Nu mi-am făcut provizii cu tine
și acum,
acum sunt mult, mult mai sărac!
Sunt leoarcă de vise
de când tu,
tu mi-ai plecat!
Ai băut cândva apă de stele
din căușul inimii mele,
dar acum cine-ți va ostoi setea,
te știu totdeauna însetată,
însetată de stele!
N-am fost vrednic a-ți strânge
picurii mici de licoare sfânțită,
ce din ciutura-ți grea de iubire
pe pleoape-n trecut ți-au secat.
Încă râvnesc la tezaurul tău de iubire
pe care știu,
n-am să-l mai aflu vreodat'.
Ești acum,
o lacrimă de lumină
pe obrazul destin,
întunericul din jurul meu sfredelind
și din pâinea cuvânt
sfântă cuminecătură scriind.
Strivesc urmă pasului tău
și cerul în brațe-l cuprind,
din el vreau să mă-nfrupt,
este pâinea trupului tău
divină azimă,
îngropată-n trecut!
Fără tine nu se mai luminează a ziuă,
iar cuvântul nu mă mai poate seduce,
e ca o piatră fără Sisif,
un altar fără închinători,
o amprentă pe calea privirii!
Fără tine,
sunt umbră-n oglinzi mișcătoare,
și-un bumerang al poverii umane!
M-ai lăsat,
flacără vie și sârmă-nghimpată,
soare făr' de apus și
floare fără culoare!
Vreau doar un semn de la tine,
un semn că nu m-ai părăsit total,
că încă umbră mă însoțești,
că de-acolo, din neant,
tu mă iubești!
Fără tine nu sunt,
nu pot fi,
nu vreau...
nu vreau să mai fiu!
Sufăr și sânger
de candoarea ta...înger!
Dacă te-ai copt
acolo-n copacul uitării,
vreau să te scutur,
în brațe să-mi cazi
și
n-am să te mai las!
😓😓😓
Dor de
tine Hans 😓😓😓
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu