.jpg)
Timpul trece, firesc, iar cei care stau în preajma noastră sunt schimbători ca apele... Noi trebuie să mergem întotdeauna pe calea noastră cu demnitate, iar alegerile pe care le facem să ne aducă liniște, nu zbucium. Demnitatea arată putere și tărie de caracter, nu slăbiciune, cum ar crede unii...
Am prieteni și rude care îmi zâmbesc de mulți ani dintre stele. Am mers pe drumul vieții o vreme, trăind frumos, dăruindu-ne bucurii și tristeţi, ridicându-ne reciproc când a fost cazul... Mi-au ieșit din când în când în drum oameni cu măști zâmbitoare și s-au pierdut împiedicându-se de ele, pierzându-le pe unele, uitând să le afișeze pe altele, uneori, dezvăluindu-și fără să-și dea seama chipurile reale, pătate de noroiul aruncat din belșug în alții cu o reală cruzime, schțând grimase de batjocură cu fulgere în priviri, răspândind din plin flăcări sau furtuni, râsete false și ascuțite, viscolind într-una pentru a spulbera orice idee de frumos... Am întâlnit și alți purtători de măști, persoane fără demnitate, lupi cu chip omenesc, personaje care nu vor ieși niciodată din rolul învățat o viață... Nu au cum să-și schimbe atitudinea de vânători care au doar sânge rece, jubilează când fac rău și caută permanent uși lăsate deschise de alții să se poată strecura neobservați, eventual în linia întâi. Sunt și alții care se ascund în spatele unora, evident mai buni decât ei, și încearcă să se strecoare așa, lipiți de personajul din fața lor, oriunde merge acesta, iar când își îndeplinsec scopul trădează, insultă, încearcă să-l scoată din rând, considerându-se geniali și de neînvins... Printre oameni frumoși și senini și chipuri de lut golite de viață, cum ne este dat tuturor să întâlnim în cale, mi-am continuat drumul privind înainte. Au apărut întotdeauna alți oameni, căci în viață nu călătorim singuri. Sunt puțini, dar există cei care n-au uitat niciodată să fie Oameni. Sunt cei care au așezat dintotdeauna balsam, mir vindecător, pansând răni sângerânde. Aceștia nu pleacă niciodată de pe calea mea, răspândind bucurie din sufletele lor mari care știu să trimită raze de lumină ce sparg întunericul cel mai crunt. Zâmbesc fără urmă de falsitate, au întotdeauna o vorbă bună, întind o mână de ajutor, comunică, au 5 minute pentru o cafea și o vorbă bună. Ei sunt cei care contează cu adevărat. Restul? Sunt umbre pe cale...
La mulți ani tuturor! De la 2025 îmi doresc doar sănătate pentru mine și pentru cei dragi și mai mulți oameni buni în prejmă după atâta răutate observată din belșug mai ales în ultima vreme... An Nou cu bucurie și spor în toate! Cele rele să se spele, cele bune să se-adune! Va fi un an greu, dar nu imposibil de parcurs...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu