.jpg)
Nu vă vom uita niciodată ...au trecut 34 de ani de la Revolutie si suntem tot pe-acolo...😰
Dumnezeu sa îi odihnească în pace😓
Remember 1989: Timișoara În noaptea de 16 spre 17 decembrie au avut loc confruntări între manifestanți și forțele de ordine. "Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!"Dintr-un raport oficial asupra crimelor săvârşite între 16-28 decembrie 1989, reiese că au fost 1.104 morţi şi 3.321 răniţi...
Vă mai aduceți aminte această melodie ?
Vino Doamne ,să vezi ce a mai rămas din oameni....... vino Doamne ....😓
Respect Eroilor noştri! Cinste şi onoare memoriei lor!
Deznodământ versuri scrise de Felicia Feldiorean ...😰
Putem de-acum să râdem,putem ca să iubim
Şi mai putem de-a pururi noi liberi să trăim,
Putem de-acum să râdem,dar plângem neîncetat
Pentru acei ce viaţa să existăm şi-au dat.
Pe-ai noştrii fraţi îi plângem şi îi vom plânge-n veci
Şi dacă ochii noştrii de lacrimi vor fi seci
Vom lăcrima din suflet,din inimă,din gând
Atât cât vom fi liberi pe-acest sublim pământ.
Şi dacă dragii noştrii,cei tineri şi cei mulţi
Au fost mai tari ca piatra şi cei mai falnici munţi
A fost pentru dreptate şi pentru adevăr
Chiar de-au căzut în luptă ca florile de măr.
Noi am uitat să râdem şi am uitat să fim
Dar n-am uitat de-a pururi speranţa s-o iubim
Speranţa a fost forţa ce ne-a purtat mereu
Spre ziua cea de mâine,chiar dacă a fost greu.
Noi am uitat de vise,noi am uitat de zori
Dar lacrimile noastre se vor preface-n flori
Căci a venit şi clipa pe care-o aşteptam
Şi libertatea care respiră-n orice ram.
Să nu ne mai prefacem,să nu ne mai minţim
De-a pururi şi-n vecie noi toţi uniţi să fim
Căci nu putem să-nvingem fără a ne iubi
Şi nu ştim adevăruri din inimă-a rosti.
Eu râd şi plâng la ceasul mâniei celor mulţi
Şi-ngenunchez în faţa copiilor desculţi
Care la Timişoara cu lumânări în mâini
Au fost ucişi de gloanţe trase de cei nebuni.
Veniţi cu toţii,oameni,să plângem pentru ei
Şi pentru toţi aceia răpuşi de cei mişei
Şi să aprindem veşnic pentru acei ce pier
O mie de luceferi împrumutaţi din cer.
Veniţi în ziua sacră a Sfântului Crăciun
Şi închinaţi colinde şi tot ce-aveţi mai bun
Căci poate niciodată nu vom afla prin ani
Câţi brazi în ţara asta s-au declarat orfani.
Atâta să mai facem să plângem în tăceri
Şi să deschidem ochii de lacrimi şi dureri
Căci libertatea doare,cu sânge ea s-a scris
Dar vom păzi-o veşnic,cu sufletul nestins.
Putem de-acum să râdem,dar plângem neîncetat
Şi mulţumim din suflet celor ce au luptat
Pentru că viaţa asta atât de crudă,grea
Să fie cea mai mare şi lucitoare stea.
Celor ce-au căzut,tinerilor,studenţilor,soldaţilor,care au demonstrat forţa de neînvins a românilor.
😥😥😥😥😥😥
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu