Ani
În Anul Nou am luat timid cu mine
Culorile din ochi, perechi, perechi
Și am furat în ultima secundă
Tot dorul nerostit în Anul Vechi.
L-am dus pe buze, ca să treacă pragul,
Fără legitimări și alte vești,
Ca-n ziua-n care vei întoarce capul
Să știi în care an te mai găsești.
E semnul distinctiv care mă poartă,
Din vis în zid și înapoi în vis,
Am luat în Anul Nou care începe
Tot dorul Vechi pe care nu l-am zis.
Acum, că nu mai strigă artificii
Și toți copiii dorm sub pragul scund,
Nu mai ascund pe buze dor și veghe,
Ci doar pe mine însămi mă ascund.
Ana-Maria Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu