DU-MĂ LA POLUL NORD,IUBIREA MEA
FELICIA FELDIOREAN
Eu sunt un aisberg ce străbate marea
Şi munţii şi pădurea şi ninsoarea.
Şi chiar prin foc de-aş trece într-o zi
De-atâta ger nu m-aş putea topi.
Şi ceea ce-aş dori mai mult sub soare
Să fiu întâiul aisberg care moare,
Sub flacăra iubirilor din zori
Şi să mă rătăcesc printre ninsori.
Încerci mereu să mă ucizi tăcut
Dar ca un happy-end dintr-un film mut
Rămânem infinit de mult aşa
Tu,foc ce ţii în palme gheaţa mea.
Tu,rug aprins ce simţi tristeţea mea
Eu aisberg mut ce-ţi tulbur liniştea
Aş vrea şi eu să-ţi dau căldura mea
Dar de la gheaţă poţi avea ceva?
Atunci aş vrea să mor de dragul tău
Şi să te rog să nu-mi vorbeşti de rău
Şi ca să pierzi înfiorarea grea
Du-mă la Polul Nord,iubirea mea.
Şi să nu spui la nimeni c-am pierit
Nu vreau să ştie cât timp ne-am iubit
Şi atunci când va fi iarnă-n infinit
Să-ţi aminteşti de-un aisberg ce-a murit.
2 FEBRUARIE 1989 – ARINI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu