A trecut un alt Crăciun și a nins frumos pe sat...
Mi-au spus alții ... eu, de-o vreme, pe acasă n-am mai dat...
A nins dorul pe morminte, pe ferestre flori de ger,
Dar pridvorul amintirii răsuna a lerui ler...
În ajun mi-au nins pe suflet dalbe petice de nea...
De-am luat-o prin zăpadă spre copilăria mea...
Am ajuns pe înserate , mogâldeața-mfofolită
Cu taclitul vechi al mamei, numai bună de colindă...
Aveam obrăjorii rumeni și privirea uluită,
Inima-mi bătea năvalnic sub hăinuța ponosită,
Când vedeam nămeți cât gardul și copaci înveșmântați
Cu podoabe argintate, ca în basme cu-mpărați.
Porțile erau deschise și la case, și la cer,
Urca fumul din hogeaguri, pașii scârțâiau a ger,
Îngerii umblau în cete, se opreau pe la ferești
Și vesteau, cântând, minunea Nașterii Dumnezeiești.
Mirosea a veșnicie peste ulițele ninse
Coborau sfinții-n pridvoare cu opaițele-aprinse,
Ca să răsplătească truda celor ce-și țeseau în cânt
Bucuria mântuirii, s-o dea pruncului veșmânt.
Am umblat din casă-n casă, până când am înghețat,
Că-n colțunii groși de lână neaua s-a tot îndesat
Și mănușile cârpite au înțepenit de ger,
Iar pe taclițelul mamei troienise-un colț de cer.
Am pornit într-o suflare spre căsuța părintească
Și-am cântat precum un înger lerui ler la o fereastră
De-au ieșit maica și taica tineri și pioși în prag,
De parcă în ușa casei ar fi poposit un mag.
Mă uitam pe geam cum focul se juca cu lemnu-n plită,
Și vedeam ceaunul mamei aburind o mămăligă,
Jinduind s-ajung pe sobă unde era cald și bine,
Ascultând povestea tatei, cu măicuța lângă mine.
Dar când m-au luat în brațe parcă pogorau din cer
Mici steluțe de zăpadă strălucind a lerui ler
Și tot gerul de pe lume dintr-o dată s-a topit
În căldura-mbrățișării care m-a și adormit.
Nu mai știu de-a fost aievea sau dacă doar am visat
Cum mă mângâia măicuța pe obrazul înghețat,
Sau i-am auzit doar glasul , pe-ntuneric cum mă-nchină
Și aprinde căndeluța ca să am în vis lumină.
Ațipisem preț de-o clipă și-apoi m-am cutremurat...
Îmi intrase frigu-n suflet, bătea vântul prin neant,
Se-ngâna ziua cu noaptea, mi-am dat seama că-i Ajun...
Că părinții mei sunt îngeri...și eu doar un prunc străin...
DALBE PETICE DE NEA
Liliana Burac
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu