.jpg)
Într-o vale liniștită, la poalele munților învăluiți în ceață, trăiau doi frați, Ion și Andrei. Rămași orfani de mici, fuseseră crescuți de bunicul lor, un cioban bătrân și aspru, dar cu suflet cald. În fiecare zi, băieții urcau cu turma pe dealurile verzi, iar serile le petreceau lângă foc, ascultând poveștile bunicului despre vremurile vechi.
Ion, băiatul mai mare, învățase să cânte la fluier de la bunicul său. Fluierul acela fusese făcut de mâna bătrânului, dintr-o creangă de alun, și avea un sunet atât de blând, încât și vântul părea să se potolească să-l asculte.
Însă Ion nu cânta doar pentru plăcerea lui. Cânta pentru Andrei, frățiorul mai mic, care se simțea singur și trist fără părinți. Iar cel mai atent ascultător al cântecelor lui Ion era Azor, un câine alb cu blana pufoasă, ce se născuse în aceeași iarnă în care băieții își pierduseră mama.
Ion credea că Azor înțelegea fiecare sunet al fluierului. Când băiatul cânta voios, câinele sărea jucăuș în jurul lui, iar când Ion cânta aleanuri triste, Azor se așeza cuminte la picioarele lui și își pleca capul, ca și cum ar fi plâns împreună cu el.
Într-o iarnă grea, bunicul lor s-a îmbolnăvit și a plecat pe cărările cerului. Rămași singuri, Ion și Andrei s-au trezit cu o responsabilitate mult prea mare pentru vârsta lor. Însă Ion nu și-a pierdut curajul. În fiecare dimineață, își lua fratele și câinele și urcau pe deal, cu turma după ei. Și în fiecare seară, Ion cânta la fluier, iar Andrei adormea cu capul sprijinit pe blana caldă a lui Azor.
Într-o zi, pe când vântul sufla cu putere și norii negri acopereau cerul, Andrei s-a rătăcit printre brazi. Ion l-a căutat ore în șir, dar în zadar. Disperat, a scos fluierul și a început să cânte. Melodia a plutit departe, coborând printre văi și urcând pe creste. Și atunci, din pădure, a apărut Azor, alergând cu sufletul la gură, iar în urma lui, obosit și speriat, venea Andrei.
În acea noapte, Ion a cântat mai frumos ca niciodată, iar Andrei l-a strâns tare în brațe, știind că atâta timp cât fratele său avea fluierul, casa lor va fi oriunde se aflau împreună.
Iar Azor, prietenul lor credincios, și-a pus capul pe picioarele lui Ion și a adormit liniștit, știind că era acolo unde trebuia să fie — alături de familia sa.
Sursa
https://www.facebook.com/share/18nHxDiRC1/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu