ZADARNICA PRIMĂVARĂ
Adrian Păunescu
Tulburea mea primăvară,
Te-am aşteptat consecvent,
Ca pe-un miracol al firii,
Ca pe un medicament.
Vai, nici chiar tu nu-mi mai trebui,
Sunt pacientul fatal
Care nu ştie, el însuşi,
Ce vrea, mormânt sau spital.
Nu mai există remedii,
Totul se stinge firesc,
Şi numai moartea rezolvă
Boala că, încă, trăiesc.
Cred că de-afară nu vine
Nici chiar un biet panaceu,
Boala aceasta e-n mine,
Boala aceasta sunt eu.
Creierul tragic purtându-mi
Şi-n acest loc şi-n alt loc,
Văd că dezastrul e-acelaşi,
Eu peste tot îl provoc.
Astfel că n-ai nici o şansă
Să mă aduci printre vii, '
Tulburea mea primăvară,
Tu ce te zbuciumi şi vii.
Nu mai am chef de-nviere,
Nu mai zburda pe cuprins,
Dacă în mâini şi-n picioare
Iarna în mine s-a-ntins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu