Jocul Călușarilor, din vatra satului în patrimoniul UNESCO
„Un obicei spectaculos, specific Rusaliilor, este Jocul Călușarilor pe care îl descrie și Dimitrie Cantemir în celebra sa lucrare cu caracter enciclopedic „Descriptio Moldaviae”.
Ritualul Călușarilor, cuprinzând o serie de dansuri și strigături, este practicat în ceată, format din flăcăi sau bărbați tineri în număr impar. Odinioară, acest ritual se practica doar în vatra satului și uneori în satele vecine, în prezent acest dans fiind apreciat pentru spectaculozitatea sa pe scenă fără să mai aibă aceleași valențe consacrate. El se juca într-o perioadă cu încărcătură specială, de la Rusalii timp de șapte sau nouă zile. Având o arie mare de răspândire în trecut, Jocul Călușului este răspândit mai ales în sudul Olteniei și al Munteniei.
Călușarii aveau datoria să respecte niște reguli stricte. Înainte de Rusalii ei își alegeau vătaful, conducătorul grupului, unul dintre personajele cheie ale cetei, alături de mut (îmbrăcat în haine femeiești și înarmat altădată cu o sabie de lemn) și de stegar. Înainte de a depune jurământul, aceștia trebuia să facă steagul. Acesta era o prăjină lungă de vreo 3 metri în vârful căreia se atârna o năframă, fire de pelin și usturoi verde (sau o capățână de usturoi), plante cu proprietăți apotropaice.
Fiecare călușar are un băț însă cea mai importantă piesă din recuzită este steagul pe care se face jurământul.
Dansul călușarilor avea rolul de a vindeca pe cei „luați din căluș” sau pe cei „luați de Iele”. Cel bolnav era așezat pe un covor, iar călușarii jucau și săreau peste el, uneori fără a vorbi, alteori rostind formule magice. Atunci când avea loc hora călușului, mamele își dădeau copiii mici călușarilor, ca să-i joace, pentru a-i feri de boli sau de sperieturi. De asemenea, exista credința că femeile care joacă lângă căluși sunt ferite de infertilitate.
Portul călușarilor este unul specific: pălărie cu boruri largi, împodobită cu mărgele multicolore și panglici, mijlocul încins cu bete, canafuri (și mai nou clopoței) sub genunchi și la gleznă, opinci cu pinteni. Tot cu bete, așezate în cruciș, se încing și peste cămașă.
Dansul Căluşului a fost inclus, în noiembrie 2005, în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO.”
Sursa și sursa foto: https://www.facebook.com/profile.php?id=100057569764918



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu