CORINA-ROTH

 Pilotul și instructorul de zbor Sorin Bochiș nu mai este printre noi. Astăzi a îndrăznit să zboare acolo unde puțini au curajul să o facă.

După ce am aflat despre prăbușirea avionului său, 5259, am tot sperat să fie un alt pilot în carlingă. Nu, n-ar fi fost mai puțin tragic, doar că vestea pierderii unui pilot necunoscut mi-ar fi fost, poate, mai ușor de suportat.

Am avut drumuri diferite în viață, însă un pilot și un parașutist nu au cum să nu se întâlnească, mai devreme sau mai târziu.

Sorin era deja bine cunoscut în comunitatea aviatorilor: fost pilot pe MiG-21 și MiG-23 în aviația militară, pilot de linie, pilot acrobat și instructor de zbor. Știam despre el că este un profesionist care și-a construit cariera prin competență, rigoare și responsabilitate, așa că nu puteam rata o provocare de a zbura împreună.

Povestea de astăzi a lui Sorin este una tragică, însă a plecat dintre noi așa cum se cuvine unui luptător: pe „câmpul de luptă”, fulgerător, dar fără chinuri.

Găsesc, totuși, potrivit, să vă împărtășesc un fragment din existența noastră comună, care ilustrează latura lui plină de umor, trăire cu intensitate, prietenie și acele legături nevăzute pe care doar viața de aerodrom le poate traduce.

SALT DIN MOTODELTAPLAN, DE LA 400 DE METRI 

https://www.strategiiaplicate.ro/carti-csa-cu-capul-in-nori/

Pag.84-85

În lumea motoarelor pe două roți, fiecare se poate lăuda cu ce bolid a îmblânzit, ce trasee a făcut etc. În ceea ce ne privește, parașutiștii se laudă și cu palmaresul compus din numărul și tipul aeronavelor din care au executat salturi. 

Mulți au în listă avioane și elicoptere, dar prea puțini baloane și motodeltaplane. Așa că trebuia să ne aliniem și noi la standarde, să intrăm în rândul lumii bune, cum s-ar spune.

Găsim un pilot de motodeltaplan excepțional, Sorin Bochiș, fost pilot de supersonic, în prezent pilot de linie, și îi propunem o astfel de lansare.

Se uită la mine și mă întreabă: „Cască ai?” Răspund ferm că da. „Și la ce-i mai trebuie parașuta?” Izbucnim în râs, dar aveam să aflu mai târziu că întrebarea lui era cât pe ce să nu fie doar o glumă. 

Ne pregătim, decolăm și, pe la 400 de metri, intrăm în linie dreaptă către aerodrom. Mă uit la altimetru. „Suntem foarte jos. Precis mai face o tură, până la 1.000 de metri, mai am mult până la salt.” La 500 de metri ajungem la verticala aerodromului. Pilotul de motodeltaplan taie motorul cu totul. Practic, îl oprește. Nu știu de ce, pentru că puteam sărim și cu motorul turat. Problema era că nu puteam ateriza amândoi cu motorul oprit. Și, la vremea respectivă, acel tip de motodeltaplan nu avea pornire electrică. Pilotul se întoarce spre mine, mă privește fix în ochi: „Măi Ionuț, ai văzut și tu, ne învârtim de un sfert de oră și nu urcă. Am făcut tot ce am putut. Acum trebuie să sari, nu putem ateriza amândoi cu motorul oprit.”

„Sorine, ai înnebunit? Suntem la 500 de metri!” Altimetrul arăta progresiv din ce în ce mai puțin, motodeltaplanul începuse deja să piardă din înălțime. Gândesc repede: „Dacă deschid imediat, o să am o întârziere, că nu am viteză de cădere. Dacă mai aștept, mă joc cu moartea.” 

Sar, viteză aproape zero, aștept totuși patru secunde ca să prind ceva viteză. Deschid parașuta. Viteza este prea mică. Parașuta flutură și refuză să prindă aer. „Ce să fac? Să larghez și să deschid rezerva? Timpul este la limită. Să mai aștept? Dacă întârzierea continuă?” Simt un fior rece pe șira spinării. E nasol. Stăteam cu mâinile încleștate pe comenzile de largare și de deschidere a parașutei de rezervă, cu privirea fixată spre pământ. Mă și vedeam bine înfipt, precum un morcov. Groaza dată de perspectiva morții iminente a fost brusc întreruptă de șocul deschiderii parașutei. 

Răsuflu ușurat. Mă descleștez de pe comenzi, eram aproape de sol, la limită, pentru a câta oară? 

La sol, mă întâlnesc cu Sorin, toți izbucnesc în râs, inclusiv eu. Era mai mult o descărcare nervoasă. Îi explic că parașuta se deschide instantaneu doar în filme, în realitate are nevoie de un timp pentru a se deschide complet, deci e nevoie de înălțime suficientă, are nevoie de viteză pentru ca deschiderea să fie cât mai rapidă. Mă privește neînțelegător, cu o oarecare doză de ironie. Au urmat și alte lansări din motodeltaplan, dar de fiecare dată cu respectarea strictă a înălțimii de salt.