Mi te-ai întors iar, suflete hoinar,
Atât de obosit și de murdar!
Pe unde-ai fost, de-mi vii acum
Atât de plin de praful de pe drum?
Cu fața galbenă și suptă
Cu părul năclălit,
Cu haina ruptă?
Departe-am fost, sus, sus, departe.
Trecuta-am hotarele lumii deșarte.
Sunt beat de dragostea tăriei,
Și-am gustat din vinul veșniciei.
Nu mă-ntreba nimic, ci stai,
Căci port pe haine pulbere din Rai.
Pe tălpi și-n palmele mele,
Port încă pulberea de stele.
Pe părul meu, pe strai,
Port încă roua crinilor din Rai.
Și ochii poartă încă-n ei,
Din strălucirea veșnică, scântei.
Sunt beat, de vinul sfintei bucurii!
Mai lasă-mă, așa!
Nu mă trezi!
Prin cer, departe 'am hoinărit!
Nu mă scutura și nu mă curăți,
Port pulberea seninei veșnicii !
Monahia Teodosia Lațcu



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu