Ce privilegiu este să ai șansa unei noi zile,
să deschizi ochii și să vezi viața pulsând în jurul tău,
în dansul frunzelor purtate de vânt,
în cântecul păsărilor care-ți fredonează fără să știe numele tău,
în pașii mărunți ai unei insecte care își urmează drumul.
Ce dar este să-ți privești chipul cum se schimbă,
să descoperi în fiecare rid și fiecare linie fină
o amintire, un zâmbet, o luptă câștigată.
Sunt semnele că ai trăit,
că ai simțit,
că ai fost aici.
Să respiri adânc când soarele se naște
și când se retrage,
să atingi viețile altora
și să lași pe alții să atingă sufletul tău.
Să te ridici în zilele grele,
când totul pare pierdut,
și să spui: „Sunt încă aici...”
Viața? Nu e doar o trecere prin timp,
ci despre a simți fiecare clipă
ca pe un dar irepetabil.
A trăi, a fi, a simți –
ce victorie!
Ioan Badilita



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu