.jpg)
Vreau să fiu un pescăruș!
Merg la mare pentru că vreau liniște! Să aud, să simt marea, să văd pescărușii. Vreau să fiu liber, fără obligații, constrângeri, îndatoriri, zgomot. Vreau liniștea și puterea naturii. Vreau libertate. Vreau să stau și să nu mă gândesc la nimic. Vreau să zbor în liniște!
Atât!
Nu vreau să te văd pe tine, ditamai gorila epilată și pensată, cum defilezi plin de importanță cu cocktail-ul în mână, ochelari Rambo pe nas, către cel mai scump baldachin, pe care săracii cu cearceaf nu și-l permit. Este concurs de epilați la mare. Femeile rămân mirate de acuratețea epilării bărbaților. Laser! Concurs de lanțuri și brățări de aur. Kilograme de aur. Compensează cu ce anume? Vreau să văd marea, atât. Șezlong-urile alea de plastic puse până în apă pe care vă urcați înghesuiți și aliniați ca să vă simțiți importanți, unde vă așezați pe saltele pline de pete și care put a orice, nu vreau să le văd. Vreau să mă înghesuie liniștea, atât. Vreau să mă împiedic de pietre, nu de plastice.
Nu vreau să o văd nici pe sexy-bombița care te asteaptă topită după tine. Nu după portofelul tău, după tine. Nu vreau să-i văd botoxul, genele false, rimelul, fardul, rujul, unghiile colorate, cremele. Nu vreau să-i miros nici parfumurile și cremele. Curcubeu de parfumuri, strănută câinii când trec pe lângă ele. Vreau să miros marea. Nu vreau nici să o aud cum îți spune IUBI non-stop. Probabil așa vă spune la toți. Insula iubirii e în altă parte. Ar fi utilă o insulă unde să vă duceți toți și să stați acolo pînă vă chem eu înapoi. Să aveți câte reflectoare vreți voi. Luați-vă și telespectatorii cu voi.
Nu vreau nici să văd cum blocați malul mării unde stați cu orele blocați în selfie-uri. Sute de poze. Sute de poziții. Care mai de care mai cu mușchi sau mai sexy. Mai cu părul într-o parte, mai cu mușchii încordați, mai cu fundul în spate, mai în apă, mai în valuri, mai pe nisip, mai cu ochelari, mai fără, care mai de care mai gânditor, mai profund, mai vesel, mai zâmbitor. Vă faceți reclamă pentru ce anume? De ce nu ajunge o poză cu marea? Nu ați venit să vedeți marea?
Nu vreau să te aud cum urli când vii beat sau beată dimineața de la club pe malul mării. Sau nici tu nu știi pe unde ești sau unde vrei să ajumgi. Te oprești și urli. Zbieri ca un animal. La mare vin oameni, nu animale, du-te și urlă în junglă. Ai cu cine să te pui acolo, mâncati-ar leii de odraslă! Lua-te-ar cu arcanul în armată! Vreau să privesc răsăritul, liniștit, tu du-te și te îmbată la tine acasă. Nu are farmec, nu? Nu te vede nimeni.
Nu vreau nici să-ți văd burtoiul plin de bere, nici să te aud cum râgâi, că ești în natură. Și apoi râzi, crăcănat, de ce mare grozăvie ai făcut. Ai arătat cât ești de prost, atât! De parcă nu s-ar vedea de la o poștă. Te mai și uiți în stânga și în dreapta, să vezi câți i-ai dat pe spate cu râgâiala ta.
Nu vreau nici să-ți văd mutrele de doamnă importantă că nu-ți ajunge toată marea decât de importantă ești. Stai și plescăi, nu-ți place nimic. Te înghesuie săracii? Nu-ți ajunge plaja? Mai sunt și altele la fel de importante ca tine și vă invadați spațiul personal? Nu ți-e lumea la picioare? Te deranjează algele? Du-te la piscină! Te deranjeaza nisipul care îți intră în fund? Du-te la piscină! Te deranjează apa că este rece? Du-te la piscină! Lasă marea și plaja celor care nu sunt deranjați de cum este natura. Nouă ne place! Tu de ce ești acolo dacă nu îți place nimic?
Nu vreau să văd nici cât de tare și puternic ești în ski-jet-ul ambalat la maxim și cum treci tu razant pe lângă ceva imaginar, să te vadă Pisi cât de talentat ești. Nu simt nevoia. Mi-e de ajuns că va suport decibelii care sparg ferestrele la mașini când treceți cu motoarele pe drum. Voi vă suportați, că de, atâta creier este sub cască. Aveți impresia că puterea zgomotolui compensează cu altceva. Sunteți induși în eroare, este fals.
Nu vreau nici să aud zbieretele și înjurăturile de la așa zise concerte care le țineți pe plaje. Duceți-vă în cosmos, că acolo nu se aude nimic. Nu cred că știți de ce. Vă băgați, ne dați, ne luați în toate, faceți ce știți voi mai bine. Bravo! Dar să fie între voi, atât. Asta numiți voi concert? Urlete? Beheieli, lătrături, scâncete, icneli, scremete, cu iz de voce melodică ? Aveți specatori în extaz pentru așa ceva? Vă plâng de milă și vouă și lor. Am văzut că unii vă și plătesc pentru astea. Pentru ei sunteți idoli sau vedete, pentru unii ca mine sunteți niște panarame. Și niște deșănțați. Panarame sunt și cei care vă permit astfel de manifestări în public. Dar cu minte puțină și pentru bani mulți, ce nu fac unii. Și nu sunt ramolit sau depășit, cum s-ar crede. Există rock, hip-hop, beat, noise de calitate. Sunet, nu zdrăngăneli. Voce, nu zbierete.
Nu vreau nici să văd cum îți arunci în apă paharul, sticla, colacul spart, cojile, țigara, sau ce ți-e lene să duci la gunoi. Și când prin mintea ta, aia care este, iți trece gândul că și cu un pahar în plus sau în minus tot aia este la cât este marea de mare, să știi că în fiecare zi alte mii de deștepți fac fix cum faci tu. Sunt la fel de deștepți ca și tine. Dar n-ai cum să înțelegi, vei face de fiecare dată același lucru.
Nu vreau nici să plutesc în pelicula ta de cremă solară. Nu. Vreau să plutesc în apă. Te arde soarele? Stai la umbră. De ce să te spele apa în care vreau să înot eu? Voi nu vă dați cu cremă, vă zugrăviți. Nu vă ungeți, turnați pe voi. La ce ați venit să stați la soare dacă nu vreți să vă bronzați? Stați pe balcon, prin geam nu trec ultra-violetele. Și nici nu otrăviți apa, peștii, melcii, scoicile. Lasați-i să trăiască, dacă tot v-ați dus peste ei. Cremoșilor!
Vreau prea multe? Se poate. Dar ce vreau este normalitate, nu pretenții. Că trăim într-o lume anormală este altceva. Că vă suportăm zilnic pe cei care vă regăsiți în ce am scris, este altceva. Lumea nu este a voastră, așa cum aveți impresia, că tot universul se învârte în jurul vostru.
Ce căutați la mare? Oricare ar fi ea de pe planeta asta. Marea este pentru cei care iubesc marea, nu pentru cei care se laudă cu ea. Nu pentru cei care urlă. Nu pentru cei care se simt importanți, aroganți, mojici. Stați acasă! Nu mergeți la mare doar că nu aveți ce face sau că așa trebuie.
Cum naiba de găsiți și plajele care sunt sălbatice? Au magnet la voi? S-au pitit să nu le găsiți, că nu vă suportă. Nu că celelalte v-ar suporta, dar le-ați cotropit. Abia așteaptă să plecați când vine toamna, să scape de voi.
În mare se reflectă Luna, nu voi! Lăsați marea în pace!
Merg la mare pentru că vreau să scap de voi! Să fie liniște. Să îi simt puterea. Să o respect și să mă încarc cu energie. Voi de ce mergeți?
Merg la mare pentru că vreau să fiu un pescăruș. Să zbor, să merg pe nisip, să plutesc pe apă. Să trăiesc. Să fiu liber. Să nu-mi spună nimeni ce să fac și să nu trebuiască să suport pe nimeni!
Vreau să fiu un pescăruș...când merg la mare.
Mircea Cosmin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu