„E toamnă, iubito, şi visuri se rup/ Sub clopote luna e neagră mireasă,/ Convoi de nelinişti îţi umblă prin trup/ Duminici pierdute sub nori ce te-apasă -// E toamnă, iubito, şi drumuri mai dor,/ Armuri, tot mai des, îţi cad la picioare/ Iar ploile cântă... E seară-n pridvor/ Rămâi amintirea zilei cu soare -// E toamnă, iubito, şi singurul mal/ Rănit ne-ncetat de o altă plecare,/ Îşi duce tăcerea, trecând ireal/ Ca oricare timbru spre roşii clasoare ...// Duminici pierdute sub nori ce te-apasă,/ Convoi de nelinişti îţi umblă prin trup,/ Sub clopote luna e neagră mireasă/ E toamnă, iubito, şi visuri se rup - ...”
A plecat dintre noi prietenul tatei și al meu, poetul GEORGE TEI.
Să-ți fie zborul lin în Lumină, promit să nu (mai) plîng!
„un corb/ pluteşte deasupra pădurii// priveşti zborul cu teama
în suflet/ aşteptând clipa/ când va prinde/ în gheare Copacul//
oare, cine/ va plânge ? ...”



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu