Simona are patru-zeci și șapte de ani și deține o florărie mică în Sibiu, pe strada Ocnei. De nouăsprezece ani vinde flori - pentru nunți, înmormântări, zile de naștere, reconcilieri. A învățat să citească oamenii după felul în care aleg florile.
Într-o după-amiază de martie, intră în florărie un bărbat în jur de șaizeci de ani. Costum vechi dar curat, mâini tremurânde, ochi obosi. Se uită lung la florile din vitrină, apoi întreabă timid: "Cât costă un buchet mic?"
"Depinde ce flori doriți. De la treizeci de lei în sus."
Îl vede cum numără bancnotele din portofel - douăzeci și cinci de lei. "Am doar atât. E suficient pentru ceva mic?"
Doar cei care au lucrat în comerț știu să distingă între clienți - unii negociază din obișnuință, alții din disperare reală.
"Pentru cine sunt florile?" întreabă Simona.
"Pentru soția mea. E internată la spital, secția de oncologie. Azi e ziua ei. Patruzeci și doi de ani împreună. N-am lipsit niciodată cu flori de ziua ei."
Vocea îi tremură. Simona vede lacrimile pe care încearcă să le ascundă.
"Dar tratamentele... am cheltuit toate economiile. Am vândut mașina. Acum chiria lunii viitoare... dar vreau să îi duc flori. Măcar florile, să nu lipsească."
Pe vremuri, florile erau un lux. Acum sunt considerate esențiale pentru momentele importante. Dar pentru unii, chiar și această mică bucurie devine inaccesibilă.
Simona se gândește o secundă. "Așteptați aici."
Se duce în spate și începe să lucreze. Alege cele mai frumoase trandafiri roz - preferații pentru aniversări. Adaugă frezii albe, eucalipt, gypsophila. Ambalează totul elegant, cu panglică satin. Un buchet care de obicei costă optzeci de lei.
Revine și îl pune pe tejghea. "Buchetul dumneavoastră."
Bărbatul se uită șocat. "Dar... ăsta e prea mare. Eu am doar douăzeci și cinci de lei."
"Și buchetul costă exact douăzeci și cinci de lei azi. E promoție specială pentru aniversări lungi."
"Nu înțeleg..."
"Patruzeci și doi de ani de căsătorie merită cel mai frumos buchet. Douăzeci și cinci de lei, vă rog."
Bărbatul ia banii și îi pune pe tejghea cu mâini tremurânde. Apoi privește buchetul, atinge florile cu grijă infinită. "Sunt perfecte. Ei îi plac trandafirii roz."
"Știu. De asta le-am ales."
"De ce faceți asta? Nu mă cunoașteți."
"Pentru că dragostea de patruzeci și doi de ani merită sărbătorită. Și pentru că florile sunt făcute pentru momente ca acestea."
Bărbatul pleacă cu buchetul, dar se întoarce în prag. "Dumneavoastră nu știți, dar mi-ați salvat ziua. Poate ultima aniversare împreună. Voiam să fie specială."
Trei săptămâni mai târziu, bărbatul revine. Poartă negru. Simona înțelege imediat.
"A plecat acum cinci zile," spune el încet. "Dar vreau să vă mulțumesc. Buchetul ăla... a zâmbit când l-a văzut. A spus că sunt cei mai frumoși trandafiri pe care i-a primit vreodată. A ținut o floare în mână până la sfârșit."
Scoate din buzunar o plic. "Am venit să plătesc diferența. Știu că buchetul costa mai mult."
"Nu vreau bani. Buchetul a costat exact cât ați plătit."
"Dar..."
"Spuneți-mi ceva - a meritat? A fost fericită?"
"Da. În ultima ei aniversare, a fost fericită."
"Atunci a meritat fiecare ban."
Pentru că asta e diferența dintre a face comerț și a face diferență - comerțul vede profit în fiecare tranzacție, diferența vede oameni în fiecare client.
La un an după, Simona primește o scrisoare. E de la fiica bărbatului. "Tata mi-a povestit despre dumneavoastră. Despre buchetul pentru ultima aniversare a mamei. Vreau să știți că mama a murit fericită, ținând un trandafir roz. Iar tata vorbește despre dumneavoastră ca despre îngerul care a făcut ultima zi specială să fie cu adevărat specială. Mulțumim."
Iar când Simona lucrează acum în florărie, știe că acei cincizeci și cinci de lei pe care nu i-a luat au creat un moment perfect în viața cuiva - ultimul cadou al unei iubiri de patruzeci și doi de ani.
Pentru că adevărata valoare a florilor nu e în preț, ci în momentele pe care le creează. Și uneori, cele mai valoroase momente sunt cele pe care le dăruiești fără să ceri nimic în schimb.
Sursa
Internet



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu