PATRIA MEA
Stăm la moarte la rând, prea tăcuți ca-n război,
pentru-o țară cerând ajutor înapoi!
Ca pe cruci să ne scrie, într-un banc fără sens, c-am
murit din prostie și-am iubit-o intens!
Stăm cu ochii în soare și nu știm ce-așteptăm, e mai
mult închisoare și-am uitat să luptăm!
Țara asta de patimi, cu mișei și tăgadă, înecată-in
lacrimi și dureri o grămadă!
Țara asta nu-și cere niciun drept capital, stă la rând
la-nviere, cu lumina-n spital!
Iară noi stăm de pază, temători rezervați, ca să știm
ce urmează când murim vinovați!
Cimitir e-n privirea unei țări ce se-ndoapă,
așteptându-și iubirea de la cei care-o-ngroapă!
(Autor- Narcis Avădănei)💙💛❤️



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu