.jpg)
Cuiul i-a spus ciocanului:
„De ce ești tu mereu cel care mă lovește?”🤔
Ciocanul a răspuns:
„Nu o fac ca să te rănesc, o fac ca să te ajut să-ți îndeplinești scopul.”
„Dar doare...” a șoptit cuiul.
„Știu”, a spus ciocanul, „dar fără acea lovitură nu ai intra niciodată în lemn, nu ai ține niciodată nimic, nu ai fi niciodată de sprijin pentru nimeni.”
„Și tu? Nu te saturi să lovești?”
„Bineînțeles că da, dar merită când văd că datorită lui îți îndeplinești misiunea.”
Cuiul a rămas tăcut și, cu un mic zâmbet, a spus:
„Mulțumesc că m-ai împins, chiar dacă doare.
Mulțumesc că nu m-ai lăsat la jumătatea drumului.”🤗
Morala ?
Uneori necazurile ne lovesc, nu ca să ne distrugă, ci ca să ne așeze exact unde trebuie să fim.
Durerea poate fi și o formă de progres, de Iubire.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu