Cincisprezece ani, azi
.
Eu sunt aceeaşi, doar lipseşte-o zi
În care să îmi semăn, ca-n poveste,
În care ochi adânci să-mi fie scut,
Cum nicio amintire nu-mi mai este.
Eu sunt aceeaşi, doar că m-am mai stins
Cu anii duşi de la albastrul-negru,
Am mai îmbătrânit, zâmbind mințit,
Ca orice antonim rostit integru.
Eu sunt aceeași, tot nu am hârtii
Cu care să atest noblețe, artă,
Sunt tot copil şi tot aştept amiezi
În care mama, tata mă mai iartă.
Eu sunt aceeaşi, m-au mai părăsit
Din frați, surori, prieteni şi alarme,
Dar înăuntrul meu se mișcă des
O inimă-ntre inimi și-ntre arme.
Eu sunt aceeași, tot privesc spre sud
Și spre minuni ce nu vor să se-ntâmple,
Îmi curg prin vene versuri de demult
Şi fel de fel de amintiri prin tâmple.
Eu sunt aceeaşi, doar lipsesc livezi
Din care să culeg argint și rană,
Dar, oriunde aş fi, rămân aici
Cu tot cu condamnarea mea de Ană.
Eu sunt aceeaşi, doar că alt copil
Îmi poartă astăzi larg povara strâmtă,
Dar tot ai mei sunt ochii ce-n război
Se iau cu lumea toată brusc la trântă.
Eu sunt aceeaşi, cincisprezece ani
Nu m-au distrus de tot, cum spun proverbe,
În mine dorul viu, nevindecat,
În fiecare toamnă arde, fierbe.
Eu sunt aceeași, tu același ești,
Inseparabili, liberi păuneşti.
Ana-Maria Păunescu
https://m.iabilet.ro/bilete-turneu-noaptea-de-a-fi-om/
https://apaunescu.ro/magazin/
@reper
#adrianpaunescu, #totusipoezia, #apaunescu



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu