COLINDUL CELOR OBIDIȚI
Mihu Eugenia
Te-aș colinda, române drag, dar mă întreb cu jale
Dacă în suflet îl mai porți și-n gândurile tale,
Ori ți-o fi fost cumva furat și dreptul la colindă
De-aceia care ne-au furat și cuiul de la grindă.
Te-aș colinda, românul meu de-aici din bătătură,
Dar nu ți-au mai lăsat în piept măcar o picătură
De bogăție, de frumos, de drag și de credință,
Te-au tâlhărit și ți-au luat și porii din ființă.
Te-aș colinda, român frumos ce ai plecat departe
Și-ncerci să vezi Crăciunul nost' din cioburile sparte
Ce ți-au rămas din amintiri, când nu erai pribeag,
Iar tricolorul românesc ți-era veștmânt și steag.
Te-aș colinda, dar ți-au furat și ieslea lui Iisus
Și dreptul de a mai visa, de a privi în sus,
Crăciunul ni l-au ferecat sub lacăte de sânge,
Iar Pruncul Sfânt, din Betleem, de jalea noastră plânge.
Te-aș colinda, dar e-n zadar, colindele mi-s triste,
Căci tu doar lacrime înnozi în colțuri de batiste,
Un ochi se bucură, nespus, că-i noaptea de magie,
Iar ochiul celălalt e stins de griji și de urgie.
Colind cu tine, drag român, dar hai și tu cu mine
Să colindăm pentru Iisus, sperând că ne-o fi bine,
Să urce cântecul spre cer și cerul să răsune,
S-audă îngerii români colindele străbune.



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu