.jpg)
Floarea de colț este o maestră a supraviețuirii, nu doar o floare delicată.
„Petalele” sale albe sunt de fapt frunze, iar puful care o acoperă funcționează ca un izolator termic și un scut împotriva arsurilor solare cauzate de UV. Deși pare fragilă, este construită să reziste acolo unde alte plante mor, fiind protejată prin lege în România de aproape un secol.
Cunoscută științific sub numele de Leontopodium alpinum, această plantă este un simbol al rezistenței în condiții extreme. Puful alb și dens care îi dă aspectul catifelat este compus din mii de fibre minuscule de keratină vegetală. Aceste fibre nu doar că mențin căldura în interiorul plantei în timpul nopților înghețate de pe crestele munților, dar creează și o barieră protectoare care reflectă radiațiile ultraviolete intense, specifice altitudinilor mari.
În România, floarea de colț a fost declarată monument al naturii încă din anul 1933, prin Decret Regal, fiind una dintre primele plante protejate la nivel național. Această măsură a fost necesară deoarece recoltarea excesivă de către turiști și colecționari pusese specia în pericol de dispariție. Astăzi, ruperea sau distrugerea acestei flori în mediul său natural este pedepsită prin lege cu amenzi considerabile.
Habitatul său natural este reprezentat de stâncăriile calcaroase de la altitudini cuprinse între 1.800 și 3.000 de metri. Floarea de colț preferă pantele abrupte, însorite și bine drenate din Munții Carpați, în special în zone precum Munții Bucegi, Piatra Craiului sau Munții Făgăraș. Capacitatea sa de a crește direct din fisurile stâncilor, unde solul este aproape inexistent, este o dovadă a adaptării sale biologice remarcabile.
Ceea ce noi percepem ca fiind o singură floare este, în realitate, o inflorescență complexă. „Steaua” albă este formată dintr-un grup de frunze modificate, numite bractee, care înconjoară florile adevărate, mici și galbene, grupate în centru. Acest design are rolul de a atrage puținele insecte polenizatoare care se aventurează la înălțimi mari, oferindu-le o platformă vizibilă de la distanță.
Sistemul radicular al florii de colț este scurt, dar extrem de puternic și ramificat, permițându-i să se ancoreze ferm în solul pietros sau în crăpăturile stâncii. Această ancorare este vitală pentru a rezista vânturilor violente de pe culmile alpine, care pot atinge viteze de peste 100 de kilometri pe oră. Planta își concentrează energia în supraviețuire, motiv pentru care rămâne de talie mică, rar depășind 15-20 de centimetri înălțime.
Un aspect fascinant descoperit de botaniști este capacitatea plantei de a intra într-o stare de repaus profund în timpul iernii, sub stratul gros de zăpadă. Puful său acționează atunci ca un strat protector împotriva cristalelor de gheață, prevenind dezhidratarea țesuturilor. Odată cu venirea primăverii, floarea de colț revine la viață rapid, profitând de umiditatea rezultată din topirea zăpezii.
În folclorul românesc, floarea de colț este numită adesea „steluță”, fiind asociată cu puritatea și dragostea eternă. Există legende care spun că tinerii flăcăi își riscau viața urcând pe cele mai periculoase stânci pentru a culege o astfel de floare și a o dărui alesei inimii, ca dovadă a curajului și devotamentului lor, fapt care a contribuit involuntar la raritatea ei.
Deși este celebră în Alpi și Carpați, originea îndepărtată a acestei plante se află în regiunile muntoase ale Asiei Centrale, în special în Himalaya și Tibet. Se crede că floarea de colț a migrat spre Europa în timpul erelor glaciare, adaptându-se treptat la condițiile din lanțurile muntoase europene și devenind un relict glaciar prețios pentru biodiversitatea noastră.
Protejarea florii de colț nu este doar o obligație legală, ci și o datorie morală față de patrimoniul natural. Prezența sa pe stâncile României este un indicator al unui mediu alpin sănătos și sălbatic. Observarea ei în mediul natural, fără a o atinge, rămâne una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le poate oferi muntele, reamintindu-ne că frumusețea cea mai pură se găsește adesea în locurile cele mai greu accesibile.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu