„Dragii mei, când se apropie Crăciunul, casa miroase a cozonac, a sarmale și a copilărie. Pregătim masa, împodobim casele și ne grăbim să fie totul gata. Dar să nu uităm ceva esențial: nu mâncarea este cea mai importantă, ci dragostea cu care stăm împreună la masă.
Bucatele sunt bune și sunt un dar de la Dumnezeu, rodul muncii noastre. Să le facem cu măsură și cu mulțumire. Bucuria nu vine din cât de mult avem, ci din liniștea din suflet. Mai bine puțin și cu pace, decât mult și cu ceartă. Mai bine o masă simplă și o familie unită, decât belșug și supărări.
Crăciunul adevărat se vede în bucuria copiilor, în ochii lor luminoși și în colindele spuse cu emoție, chiar dacă nu sunt perfecte. Se vede în bunici, în răbdarea lor, în amintiri și în lacrima care apare când se cântă „O, ce veste minunată”. Se vede în familia adunată laolaltă, chiar dacă nu totul este așa cum ne-am dori.
Cel mai important lucru este acesta: Hristos Se naște și vrea să Se nască și în inimile noastre. Printr-o rugăciune spusă din suflet, prin iertare, printr-o vorbă bună, printr-un colind cântat cu drag, nu din obligație. Crăciunul nu este despre ce punem pe masă, ci despre pe cine punem în centru. Dacă Hristos este în mijloc, atunci totul capătă sens: mâncarea, tradițiile și bucuria copiilor.
Să avem un Crăciun cu pace, cu măsură, cu credință și cu dragoste adevărată. Așa se trăiește o sărbătoare care rămâne în inimă.”
Sursa
Internet



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu