Azi stau la geam, privind afară...
Nu mai sunt iernile de-odat'.
Un ceai cu tei și scorțișoară
mii amintiri mi-a decodat...
Mi-e dor de bradul plin de viață
cu "n" culori puse în el,
cum ne făceau mama și tata
când eram mici... Parc-a fost ieri!
Mi-e dor de Moș Gerilă, care
era mai darnic pe atunci.
Ne aducea un brad mai mare
și-avea în el gutui și nuci.
Mi-e dor de ziua de colinde,
când ne-nghetau picioarele.
Mâncam plăcinte aburinde
și... Ne Iubeam Aproapele!
Mi-e dor de mâna mamaitei
ce ne dădea câte-un bănuț.
Mamaie... cornul abundenței,
mi-e dor de-obrazul tău finuț.
Mi-e dor de zilele în care
de zor noi împleteam lungi lanțuri
și coșulețe fauream...
parcă a fost mai adineauri.
Mi-e dor dar... iată, timpul trece
prea nemilos și prea meschin.
Acum avem (iar) o iarnă rece
ca-n amintirile ce-mi vin.
Mă iartă tu, copilărie
că n-am știut să te păstrez
decât în sufletelu-mi, mare
cât ochii unui huhurez.
C.E.E. - 3.12.2019 / Galati



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu