Când flacăra ta arde
Când flacăra ta arde, și lumea-n tine crede
Să nu uiți nici de-acela ce totuși nu se vede
De acel ce se îngrijește ca flacăra-ți să ardă
Și care priveghează, nimic să nu se piardă.
Când veghea celuilalt îți ține somnu'-n pază
Atunci ești norocos, căci inima lui trează
Te ține într-un culcuș, ca lângă sânul mamei
De unde n-ai plecat să simți de-ale prihanei.
Însă dacă vreodată, cel ce din umbră cade
Și flacăra-i se stinge, lipsită de plămade
Tu să nu uiți să-i dai, din veghe înapoi
Atât cât să-și ridice din bocet ochii goi.
Când zorii celuilalt sunt reci și nemiloși
Ajută-l cu lumină, dă-i zori cuviincioși
Adu-ți aminte cum, din umbră-n priveghere
El pentru tine-a fost, și stâlp și mângâiere.
Când flacăra ta arde, și lumea crede-n ea
Să nu uiți de făclia, ce-o ține pe a ta.
Mădălina Elena Barbu
3 ianuarie 2026



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu