CORINA-ROTH

 Mama părintelui Cleopa era nestiutoare de carte, femeie simplă de la țară , care isi ducea traiul prin munca, cu rugăciunea crestina in minte si in inima. Ea adeseori plângea , căci avea darul lacrimilor. De asemenea, dădea multa milostenie la saraci, incat sotul ei ii zicea adesea: '

,, Mai femeie, eu degeaba aduc cu caruta, ca tu dai totul cu traista!''

Dumnezeu a pus-o pe Ana la mari încercări , precum odinioara pe Iov. Rând pe rând , noua copii si sotul i-au murit, dupa ce doi baieti intrasera in obstea de la Sihastria, iar o fata in cea de la Agapia. Indrumată permanent de parintele Paisie, Ana a primit toate acestea avand convingerea ca ai săi copii sunt primiti de Domnul. 

Durerea ei cea mai mare era aceea ca aproape toti copiii i-au murit de tineri. Singurul care a supravietuit pana la adanci batraneti a fost Parintele Cleopa. Trei băieți si o fiica au raposat la mănăstire si ceilalti in satul natal. Cu toate acestea, a fost intarita de Dumnezeu cu darul Sau, ca sa-si poata duce crucea care i-a fost randuita de Sus.

Ramanand vaduva in anul 1943, si nemaiavand pe nimeni acasa, batrana mama Ana Ilie plângea zilnic pentru cei noua copii mutati de timpuriu la Domnul. Singura ei alinare in sat era biserica si cimitirul. In fiecare sarbatoare era nelipsita de la biserica, iar dupa slujba isi plangea copiii in cimitir. Ultimul ei sprijin era acum Parintele Cleopa, staretul Sihastriei, care fusese ales de Dumnezeu sa slujeasca Biserica lui Hristos. 

Despre aceasta perioada parintele Cleopa isi amintea:

,, Cand a murit tata, mama imi trimitea telegrama dupa telegrama, chemandu-ma la inmormantare.

Mai tarziu, cand ne-am intalnit, mama m-a intrebat:

- De ce n-ai venit la inmormantarea tatei?

- Eu am venit la mănăstire si nu mai am tata, nici mama am raspuns.

- Cum asa? Eu nu sunt mama ta? intreba batrana printre lacrimi.

- Vino la manastire si atunci esti mama mea!''

Parintele Ilie Cleopa

Asa se face ca, in anul 1946, Parintele Cleopa si-a adus mama din satul natal, Sulita, la Schitul Sihastria, pentru a fi inchinoviata in obstea Manastirii Agapia Veche. A fost tunsa in monahism un an mai tarziu, primind numele Agafia.

Apoi a fost inchinoviata in obstea acestei manastiri, in primavara anului 1948, si incredintata unei maici duhovnicesti, numita Olimpiada.

S-a nevoit in chip monahicesc peste 20 de ani, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea, impartindu-si bucuriile si necazurile cu cele trei ucenice ale ei, monahiile Mihaela, Iustina si Iulia.

Aici se ruga in biserica ziua si noaptea si se bucura mult pentru fratii tineri veniti sa slujeasca lui Hristos, socotindu-i ca pe proprii ei copii.

Cand venea cate un sarac la Agapia Veche si maica nu avea bani, lua de la ucenicele ei cate ceva si le spunea: 

,, Am luat de la voi oleaca, ca eu nu am!'' Iar ele ii raspundeau: '

,, Bine, Maica Agafie, ca ai luat ''. Ea insa dadea totul la săraci !

Din timp in timp, Maica Agafia trecea muntele si venea la Sihastria sa vorbeasca cu Parintele Cleopa si sa planga la mormintele fiilor ei din cimitir: rasoforul Vasile si monahul Gherasim. Apoi se intorcea la Agapia Veche, mângâiată de cuvintele parintilor din Sihastria.

Schimonahia Agafia Ilie, a trecut la cele vesnice pe 15 septembrie 1968, la varsta de 92 de ani.

Parintele Paisie Olaru de la Sihla, duhovnic al Maicii Agafia inca din perioada in care aceasta traia in lume, cunoscand toate incercarile prin care a trecut a numit-o

,, maica izvoratoare de lacrimi, căci multe lacrimi a varsat aceasta maica." Tot el ne spune ca in perioada de 20 de ani in care maica a vietuit in obstea de la Agapia Veche, ea a fost ca o mama pentru toate maicile, astfel incat ,, Dumnezeu i-a facut parte sa aiba mai multi fii decat ii plansese la groapa".

De la parintele Paisie, ca unul ce ,, a luat adesea parte la lacrimile ei", ni s-au pastrat si aceste versuri inchinate Maicii Agafia:

Cand stau pe loc si ma gandesc,

Maica Agafie, mult te compatimesc

Si te vad cum pentru toti alergai

Si cate pe unul inmormantai.

,, Parinte Paisa, mi-a murit Profira."

,, Parinte Paisa, a murit si Maria."

,, Parinte Paisa, a murit Ecaterina."

,, Parinte Paisa, si Mihai din viata a incetat"

,, Parinte Paisa, si Alexandru m-a lasat."

,, Parinte Paisa, Gheorghe-Gherasim a murit"

,, Parinte Paisa, si de Vasile am auzit."

,, Parinte Paisa, nu stii ceva de Cleopa meu?"

,, Parinte Paisa, iarta-ma, pentru Dumnezeu!"

Dumnezeu sa te ierte, maică !

_______________

Atunci l-a întrebat și pe călugăr:

 „Părinte, n-ai văzut pe Cleopa al meu?”  Iar el i-a răspuns: „Maică Agafie, nu te întrista. Părintele Cleopa este aproape de noi. În curând sper să ne întâlnim cu el!” Iar bătrâna, cu ochii în lacrimi, i-a răspuns: „Ei părinte, dacă n-ai  fost mamă!”

Între anii 1947-1968 s-a nevoit în obștea Mănăstirii Agapia Veche monahia Agafia Ilie, mama Arhimandritului Cleopa Ilie, din comuna Sulița, județul Botoșani. În căsnicia ei a avut zece copii, dintre care cinci au intrat în viața monahală, iar cinci au rămas în lume. Apoi, cu voia lui Dumnezeu, murindu-i pe rând nouă copii și la urmă și soțul, a fost adusă la Agapia Veche de fiul ei, Arhimandritul Cleopa Ilie, pe atunci stareț la Mănăstirea Sihăstria. Aici bătrâna se nevoia după putere, uneori bucurându-se, alteori plângând și rugându-se, fiind îngrijită de câteva ucenice iubitoare de Hristos.

După anul 1960, părintele Cleopa, fiind plecat în munți din cauza prigoanei ateiste, maica Agafia ieșea zilnic în cărare la poarta mănăstirii și întreba pe cei ce veneau să se închine: „N-ați văzut pe Cleopa al meu?” Iar închinătorii îi răspundeau, unii că nu-l cunosc; alții, că ar fi la Mănăstirea Sihăstria; iar alții că ar fi plecat în munți la pustie. Apoi bătrâna începea a plânge, își făcea cruce și se întorcea la chilie.

În vara anului 1963, a mers la Agapia Veche și un călugăr din Sihăstria, pe care îl cunoștea bătrâna, să-i ducă câte ceva și să o mângâie în durerea ei. Maica Agafia se afla pe cărare și întreba pe toți de fiul ei cel iubit. Atunci l-a întrebat și pe călugăr: „Părinte, n-ai văzut pe Cleopa al meu?”  Iar el i-a răspuns: „Maică Agafie, nu te întrista. Părintele Cleopa este aproape de noi. În curând sper să ne întâlnim cu el!” Iar bătrâna, cu ochii în lacrimi, i-a răspuns: „Ei părinte, dacă n-ai  fost mamă!”

În aceeași vară, bătrâna maică Agafia, în vărstă de 86 de ani, a auzit o veste cum că Părintele Cleopa ar fi venit din munți la Mănăstirea Sihăstria. Era pe la asfințitul soarelui. Fără a mai spune ucenicelor ei, și-a luat un băț în mână și a pornit singură pe poteca ce ducea peste munte la Sihăstria. Dar, venind noaptea, bătrâna a rătăcit și a nimerit, cu rânduiala lui Dumnezeu, la o cabană forestieră, unde a rămas peste noapte. În urmă, maicile au tras clopotele și cu felinarele îm mâini, au căutat pe maica Agafia până dimineața, când au aflat-o la cabană și au dus-o la chilia ei. Iar venerabila mamă și călugăriță, făcând ascultare, a zis ucenicelor ei: „De ce nu mă lăsați să văd pe Cleeopa al meu!”

După mai bine de un an de așteptare și de rugăciuni cu lacrimi, maica Agafia s-a învrednicit în sfârșit, să vorbească față în față cu iubitul ei fiu, părintele nostru Cleopa Ilie!

Cu adevărat este foarte greu să fii și mamă devotată și călugăriță iubitoare de Hristos. Ori, maica Agafia a  purtat în inima ei amândouă cruci, amândouă iubiri – iubirea firească de mamă născătoare de copii și iubirea duhovnicească de călugăriță purtătoare de Hristos!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan,  Istorioare duhovnicești, Sfânta Mănăstire Sihăstria, 2002, pp. 49-51)