CORINA-ROTH

 Al patrulea Mag

Legenda lui ARTABAN,  cel de al patrulea Mag  

"O veche legendă spune că, de fapt, patru au fost magii care urmau să meargă sa se închine Pruncului dumnezeiesc. Despre cel de-al patrulea se zice că și-ar fi vândut tot ce avea și ar fi cumpărat trei nestemate - un safir, un rubin și o perlă - pe care să le duca în dar Mantuitorului. Și grăbindu-se el să ajungă în Babilon, unde, după cum se vorbiseră, îl așteptau ceilalți trei, acesta a întâlnit pe drum un om rănit, la care nimeni nu se uita. Pe dată dată se hotărî să-l ducă la un doctor, caruia îi dădu safirul ca să-l îngrijească pe bolnav până la deplina însănătoșire. Numai că astfel, zabovind prea mult pe cale, ceilalți nu l-au mai așteptat și au plecat fără el. 

El n-a deznădajduit, ci, ținându-se dupa stea, a facut singur drumul spre Betleem. Aici a aflat ca magii îl găsiseră pe Prunc și i se închinaseră  deja și că soldaţii lui Irod porniseră macelul celor nou-născuți și că Sfanta Familie apucase calea Egiptului. Cum chiar în fața lui un soldat incerca să-i să-i smulgă unei tinere femei copilul din brate, pentru a-l omori, magul nu stătu pe gânduri și, arătându-i soldatului splendidul rubin, îl indupleca să-l primească în schimbul vieții pruncului. Soldatul a luat piatra, stergand-o în grabă de acolo, iar biata femeie nu mai știa cum să-i mulţumească strainului ca picat din cer.

Magul își puse în gand să-l caute mai departe pe Mantuitorul, cu singurul dar care-i mai rămăsese: perla. 

A umblat el vreme îndelungată, dar n-a aflat ce cauta, căci nu mai era steaua care să-i arate drumul. 

Și iată că, dupa 30 de ani și mai bine, află de la niște calatori că Iisus propovăduia în părțile Ierusalimului. Porni bucuros într-acolo, dar în seara când sosi, află că Iisus tocmai fusese răstignit pe Golgota. 

Magul se duse la locul cu pricina, ca măcar în clipa din urmă să se închine dinaintea Domnului încă în viață și să-i dea ce mai rămăsese din darul pe care îl pregătise cândva din toată inima. Iată însă că prin fața lui trecură doi soldaţi romani ce târau spre temniță o tânără evreică. Oprindu-i din drum, magul scoase repede perla și le-o trecu pe sub ochi, zicand: „Daca îi dați drumul fetei, vă dăruiesc vouă această perlă, și veți fi mult mai câștigați ”. Lacomi, soldaţii luară perla și-o eliberară pe tânăra, ale cărei mulțumiri înlacrimate magul nu mai stătu să să le audă, căci zorea să-l prindă în viață pe Cel răstignit. Inima îi era grea, căci nu mai avea nimic să-i dea în dar Împăratului Împăraților, dar năzuia măcar să-l vadă și să i se închine. Cand a ajuns lângă Cruce, Mantuitorul S-a uitat drept în ochii lui si i-a spus:

- În sfârșit, ai venit! Tu mi-ai adus cele mai frumoase daruri ...

- Bine, dar nu mai am nimic, ce ți-am adus eu?! - bâgui magul, mirat.

- Tot ce duceai cu tine ai dat celor nevoiași. Or, dându-le lor, mie mi-ai dat. Darul tău a ajuns la mine și, adevarat îți spun, că este cel mai de pret dintre toate. Căci cel ce iubeşte pe Dumnezeu, acela își revarsă dragostea sa asupra oamenilor; și cu cât te apropii mai mult de oameni, cu atat ești mai aproape de Dumnezeu!"

Sunt sigură că acesta traiește în fiecare dintre noi. Există în persoana omului blajin, milos și jovial care reușește să aducă zâmbetul pe buzele tuturor. De el ne sunt legate cele mai frumoase amintiri și cu toții îl așteptăm în seara de Ajun să ne aducă cadouri. 

Un singur lucru este clar:

"Este singurul care reușește să ne facă să devenim mai buni, iar această dorință să fie izvorată din sufletul nostru. Poate bunătatea lui ne ajută să trăim emoția și bucuria de a darui din suflet sau poate uneori avem nevoie de vis, de magie în viața noastră...."

Sursa:

https://m.crestinortodox.ro/povestiri-talc/al-patrulea-mag-71480.html

Foto: Internet