De ce fructele nu erau mâncate după masă – rânduială veche, uitată azi
La bunici, fructele stăteau mereu la vedere: în coș, pe masă, pe pervaz. Dar exista o regulă clară, respectată fără discuții: după masă, nu se mâncau fructe. Nu pentru că nu erau bune, ci pentru că erau considerate… prea puternice pentru stomac.
Bătrânii observaseră ceva simplu: fructele se digeră repede, iar mâncarea gătită – carne, pâine, grăsimi – are nevoie de timp. Dacă le amesteci, fructele rămân blocate peste mâncarea grea și încep să fermenteze. Apare balonarea, arsura, greutatea în stomac. Ei nu foloseau cuvinte medicale, spuneau doar: „se întorc pe dos în burtă”.
De aceea, fructele nu erau desert. Erau masă de sine stătătoare.
Se mâncau dimineața, pe stomacul gol, sau între mese. Un măr dimineața „spăla stomacul”. O pară „așeza sângele”. Strugurii se mâncau separat, nu după sarmale.
După masă, rânduiala era alta: puțină apă, ceai slab sau, uneori, un strop de vin. Nu ca să umple, ci ca să „așeze mâncarea”.
Astăzi mâncăm fructe ca desert și ne mirăm că ne simțim grei, balonați sau obosiți. Bunicii nu aveau nutriționiști, dar aveau ani de observație și un stomac care nu mințea.
Unele reguli vechi nu erau superstiții.
Erau lecții scrise în tăcere, la masă.
Sursa
Internet



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu