.jpg)
Artistul Dan Spătaru s-a nă
scut la 2 octombrie 1939, în localitatea Aliman, judeţul Constanţa, într-o familie de învățători, Gherghina și Aurel Spătaru. Tatăl său era un foarte pasionat interpret la vioară, iar talentul său muzical a fost transmis şi fiului.
Copilăria și adolescența îl găsesc în comuna natală, apoi la Ion Corvin și, mai apoi, la Medgidia, alături de sora mai mare Puica (Maria Nicola) și a bunicilor, care se ocupau cu agricultura.În copilărie era pasionat de cai, iar în adolescenţă a devenit foarte pasionat de fotbal.Parcurge studiile liceale la Medgidia, unde începe şi cariera de fotbalist, evoluând mai apoi ca mijlocaş la Progresul şi Știința București.
Este admis la Facultatea de Educație Fizică și Sport (1959-1963), însă în anul III i se descoperă o afecţiune – hernie de disc, fiind nevoit să abandoneze sportul de performanţă.
A fost pasionat de muzică şi a început să cânte la Casa de cultură a studenţilor "Grigore Preoteasa" din Bucureşti.
Debutul artistic a fost în 1964, într-un spectacol televizat, alături de Pompilia Stoian. Compozitoarea Camelia Dăscălescu l-a remarcat şi i-a încredinţat melodii spre interpretare, două dintre acestea - "Amintiri, amintiri" şi "Nu-ţi fie teamă de un sărut" - au devenit şlagăre. De-a lungul carierei, mulţi compozitori i-au încredinţat melodii - Temistocle Popa ("Măicuţă-ţi mulţumesc", "Trecea fanfara militară" etc.), Horia Moculescu ("Mai gândeşte-te"), Vasile Veselovschi ("Scara de mătase"), George Grigoriu ("Maria"), Ion Vasilescu ("Ţărăncuţă, ţărăncuţă"), Ion Cristinoiu ("Te-aşteaptă un om", "Nici o lacrimă"), Aurel Manolache ("Ale tale"). Marele succes al lui Dan Spătaru rămâne melodia "Drumurile noastre", din repertoriul internaţional.
A câştigat premii atât în ţară - Festivalul Mamaia (1966, 1969), cât şi în străinătate - Festivalul de la Sopot (Polonia), unde a reprezentat Casa de discuri Electrecord şi unde a înregistrat un record al evenimentului, consemnat în Cartea de onoare - a fost aplaudat de peste 7.000 de spectatori, timp de 20 de minute. În perioada 1972-1979, a fost prim solist al Teatrului Fantasio din Constanţa. A efectuat turnee în fostul URSS, Germania, Israel, Cuba, Ungaria, Italia.Artistul a murit la 8 septembrie 2004. Dintre albumele lansate de Dan Spătaru amintim: "Nu m-am gândit la despărţire" (1984), "Drumurile noastre..." (1984), "Mereu cânta o serenadă" (1987), "Pe drumul meu" (1997); single-uri - "Măicuţa mea" / "Ai trecut iar pe strada mea" / "Serenadă pe zăpadă" / "Te aşteaptă un om" (1965), "Chitare" / "Ce e cu tine" / "Mi-ai furat inima" / "Noapte bună, Bucureşti" (1967), "Nici o lacrimă" (1968), "Mi-a spus inima aseară..." / "Pe Aleea Oltului" / "Trecea fanfara militară" / "Mereu cânta" (1969), "Tu, eu şi o umbrelă" / "Cu maşina" / "Tu nu-nţelegi că te iubesc?" / "Să cântăm, chitara mea" (1969), "Se întâmplă câteodată" / "Dar ce nu ai?" / "Spune unde, spune cine?" / "E cea mai simplă din poveşti" (1972), "Ţărăncuţă, ţărăncuţă" / "Ce pot să fac?" / "Dacă n-oi iubi acum" (1976), "Raza mea de soare" (1980)
Aflat în Cuba la un festival internațional de muzică, în 1967, Dan Spătaru a reușit să intre în Cartea Recordurilor pentru cele mai lungi aplauze – 16 minute și 19 secunde.
În memoria lui Dan Spătaru este organizat anual, la Medgidia, festivalul care îi poartă numele.
Dan Spătaru a fost o personalitate a lumii muzicale românești, a rezistat timpului, a reușit să-și lase amprenta timbrului vocal în memoria fiecăruia dintre noi, iar azi mulți îl considera lordul muzicii românești.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu