O pildă înălțătoare
Am să vă spun o-tâmplare,
Petrecută-n Sfântul Munte,
O pildă înălțătoare,
Ce-i de pus la loc de frunte.
Când intrau în dormitor,
Toți ai mănăstirii frați,
Își lăsau pe coridor
Bocancii cei întinați.
Dar, de-un timp se arătau
Cu toții nedumeriți,
Căci bocancii și-i aflau
Curățați și lustruiți.
Să îl afle pe cel care
Este vrednic de-așa fapte,
Un călugăr oarecare
Stă la pândă-n miez de noapte.
Și-n noapte l-a observat,
Apăsat de ani și boală,
Pe stareț, stând aplecat,
Punându-și ghetele-n poală.
Oarecum nedumerit,
Călugărul i se-arată
Și-i vorbește mult smerit,
Celui ce-i e ca un tată.
Ava, știți ce iarbă paștem,
Că doar ne sunteți păstor
Și cu toții vă cunoaștem
Cât sunteți de rugător.
Dar, de ce văd, sunt pătruns,
Faptă nemaiîntâlnită,
De ce faceți în ascuns
Lucrare-atât de smerită?
Starețul prinde să-i facă,
Să nu-i strice bucuria,
Semn acestuia sa tacă,
Că-și face doar datoria.
Și c-o voce cristalină
Spune celui curios:
‚,Cât spăl bocancii de tină,
Mă rog Domnului Hristos.
Cu deplină bucurie,
Pe Fiul lui Dumnezeu
Îl ros să îmi șteargă mie
Tina sufletului meu.
Nu vă spăl eu pe picioare,
Deși o mai fac cu mintea,
Dar mă rog să fiu în stare
Să vă spăl încălțămintea...’’
Nicolae Danciu - Câmpina



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu