.jpg)
Freziile simbolizează în primul rând inocența, prietenia sinceră, încrederea și chibzuința.
Legenda freziei – Floarea care a păstrat promisiunea
Se spune că, demult, într-un sat scăldat de soare la marginea unei câmpii africane, trăia o tânără pe nume Amara. Avea ochii limpezi și un suflet atât de blând, încât oamenii spuneau că atunci când zâmbea, aerul devenea mai ușor de respirat.
Amara iubea un tânăr grădinar, pe Elias. El îngrijea florile satului și visa să creeze o floare cum nu mai văzuse nimeni – una care să poarte în ea sinceritatea unei promisiuni.
Într-o primăvară, Elias a fost nevoit să plece departe, pentru a-și ajuta familia. Înainte de plecare, i-a spus Amarei:
„Nu știu cât va dura. Dar mă voi întoarce. Iar dacă voi reuși, îți voi aduce o floare care să spună ce nu pot cuprinde în cuvinte.”
Timpul a trecut. Lunile au devenit ani. Mulți au început să-i spună Amarei că promisiunile sunt ca vântul – vin și pleacă.
Dar ea a așteptat.
Într-o dimineață, după o ploaie caldă de primăvară, în grădina părăsită a lui Elias a răsărit o floare necunoscută. Avea petale delicate, ca niște mici trompete deschise spre lumină, și un parfum dulce, liniștitor.
Culoarea ei era albă, curată ca sufletul Amarei.
O bătrână înțeleaptă a privit floarea și a spus:
„Aceasta este floarea promisiunii ținute. Ea înflorește doar acolo unde iubirea a fost sinceră.”
În aceeași zi, Elias s-a întors.
Nu avea bogății. Nu avea comori. Dar avea în mână un buchet de flori identice cu cea din grădină.
„Nu am găsit floarea perfectă”, i-a spus el zâmbind. „Așa că am creat-o. Pentru tine.”
Se spune că acea floare a fost prima frezie.
De atunci, frezia a devenit simbolul sincerității, al loialității și al sentimentelor curate. Iar parfumul ei delicat amintește că iubirea adevărată nu este zgomotoasă – este constantă.
Și poate că de aceea frezia nu este o floare impunătoare.
Pentru că nu are nevoie să strige.
Ea doar promite.
Și păstrează promisiunea.
CU DRAG ȘI PREȚUIRE...FREZII.
Sursa
Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu