Calea spre lacrimi
(la plecarea marelui Jolt Kerestely)
Vin nopți cu amintiri cutremurate
Și paşi ce ne-au purtat se-aud pe-aici,
Trăim în lumea veştilor de doliu:
Oamenii mari, sicrie tot mai mici.
Se duc, pe rând, uitând de suferințe,
Copii îi plâng cu ochi uscați, ca leac,
Şi, vai, cum se aude azi "Copacul"
Şi câte armonii în dor ne tac.
Şi facem cruce şi simțim în pleoape
C-am fost și noi urmaşi de oameni mari
Şi i-am lăsat cândva tot în sicrie
Mereu prea mici în mână de gropari.
Primeşte-i, Doamne, şi alungă calea
Ce s-a-nfundat spre lacrimi, nicăierea,
Şi lasă-ne să-i plângem, ca să credem
Că va veni vreodată Învierea.
Ana-Maria Păunescu
4 martie 2026
Fotografie preluată de la Andrei Kerestely.
#totusioamenii, #poezie, #dor, #apaunescu, #librariaapaunescu



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu