.jpg)
Se spune că a cincea zi din martie este cea mai aspră dintre toate babele. Dacă până acum Baba Dochia a fost nehotărâtă, în ziua a cincea ea devine încăpățânată.
După ce și-a lepădat al patrulea cojoc, frigul a mușcat-o adânc. Dar în loc să se oprească, să coboare sau să aștepte, Dochia și-a ridicat fruntea și a spus:
— Nu mă întorc! Primăvara e aici, o simt!
În dimineața Babei a Cincea, cerul părea liniștit. O lumină palidă mângâia crestele, iar oile pășteau liniștite printre peticele de iarbă dezghețată.
Dar sus, în înalt, norii se strângeau tăcuți.
Legenda spune că în această zi, Dochia și-a lepădat al cincilea cojoc cu un gest hotărât, aproape sfidător. Nu mai era vorba doar de grabă — era mândrie. Nu voia să recunoască faptul că muntele nu iartă.
Și atunci, vântul s-a ridicat.
Un viscol puternic a început să bată din toate părțile. Zăpada s-a așternut din nou peste stânci, peste iarbă, peste urmele pașilor ei. Oile s-au strâns unele în altele. Soarele a dispărut ca și cum nu ar fi fost niciodată.
Baba a Cincea este ziua în care omul e pus față în față cu propria mândrie.
Bătrânii spuneau că dacă în 5 martie e vreme rea, înseamnă că anul va aduce lecții grele, dar necesare. Este o zi care te învață să nu sfidezi semnele, să nu te crezi mai puternic decât timpul, mai înțelept decât natura.
Dochia a continuat să urce, dar fiecare pas devenea mai greu. Frigul nu îi mai era doar pe piele, ci și în suflet. Începuse să înțeleagă că primăvara nu vine pentru că o dorești, ci când este rânduită.
Se spune că în această zi, cine se ceartă, cine vorbește cu asprime sau își arată trufia, va avea un an plin de piedici. Dar cine își păstrează smerenia și răbdarea, chiar și când vântul bate împotrivă, va ieși mai puternic.
Baba a Cincea nu e doar despre vreme.
E despre momentul în care alegi: să te încăpățânezi… sau să înveți.
Și poate că, în fiecare 5 martie, viscolul nu vine ca să ne pedepsească —
Sursa
Internet
ci ca să ne înmoaie inima.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu