CORINA-ROTH

 Legenda Sub Tâmpa, Brașovul ascunde una dintre cele mai tulburătoare legende ale sale.

De generații întregi, oamenii locului spun că în măruntaiele muntelui s-ar afla o peșteră uriașă și, în adâncul ei, un lac. Unii l-au imaginat sărat, rămas dintr-o mare preistorică. Alții l-au văzut ca pe un lac de apă dulce, legat de izvoarele care apar la poalele muntelui. Dar, dincolo de variante, miezul poveștii a rămas același: dacă acel lac s-ar revărsa vreodată, apele lui ar coborî peste centrul Brașovului.

Poate tocmai de aceea, legenda Tâmpei nu a fost niciodată una simplă. Nu a fost doar o poveste spusă seara sau o teamă veche dusă din gură în gură. A avut mereu și un aer straniu de posibilitate, pentru că muntele a părut întotdeauna mai adânc și mai plin de taine decât lasă să se vadă.

Se spunea că, odinioară, aici ar fi fost apă pretutindeni. Că Țara Bârsei ar fi fost acoperită de ape, iar după retragerea lor Tâmpa ar fi rămas cu o mare tăcută în pântecele său. În altă variantă, stânca muntelui s-ar fi ridicat din mare și ar fi închis înăuntrul ei un lac uriaș, ca o rană veche a pământului. Nu conta cât de diferit era spusă povestea. Toate drumurile duceau spre aceeași imagine: un munte frumos pe dinafară, dar neliniștitor în adânc.

Legenda a prins și mai multă putere atunci când, de-a lungul timpului, au apărut planuri de a străpunge Tâmpa cu un tunel. În anii ’40, apoi din nou în perioada comunistă, s-a vorbit despre o legătură directă prin munte. Oamenii au auzit, au comentat, au visat, dar s-au și temut. Pentru mulți, ideea tunelului nu însemna doar progres, ci și pericolul de a tulbura ceva care trebuia lăsat în pace. Așa s-a născut și mai puternic credința că sub Tâmpa doarme o apă mare, gata să înghită orașul dacă cineva ar îndrăzni prea mult.

Au mai hrănit povestea și vechile tuneluri săpate în munte, folosite odinioară ca adăpost, dar și amintirea unei fântâni adânci despre care se spunea că ar fi dat de apă. În astfel de locuri, imaginația nu are nevoie de prea mult. O galerie întunecată, o gură de piatră, un puț adânc și o teamă veche sunt suficiente ca legenda să prindă rădăcini și să nu mai plece.

Și totuși, adevărul rămâne ascuns. Specialiștii nu au putut dovedi existența unui lac uriaș în interiorul Tâmpei, dar nici legenda nu a fost alungată din memoria orașului. A rămas acolo unde îi stă cel mai bine unei povești brașovene: la granița dintre real și imaginar, dintre geografie și teamă, dintre munte și vis.

Poate că tocmai asta face legenda atât de puternică. Nu faptul că poate fi demonstrată, ci faptul că se potrivește perfect cu Tâmpa. Pentru că muntele acesta nu este doar fundalul Brașovului. Este paznic, simbol, mister. De jos, îl privim ca pe ceva familiar. Dar în adâncul lui, în imaginația orașului, Tâmpa nu a fost niciodată pe deplin cunoscută.

Iar Brașovul a știut mereu să iubească și lucrurile pe care nu le poate explica.

Sub Tâmpa, poate că nu se află un lac.

Dar cu siguranță se află una dintre cele mai frumoase și neliniștitoare povești ale Brașovului.

Sursa

Internet