Romania ca o lacrimă
Felicia Feldiorean
Noi plângem și când ascultăm o doină
Căci nimenea nu stie-așa doini
Cuvintele au toate cate-o noimă
Ne dau puterea de a a mai iubi.
Noi plângem și la joc, dar și la coasă,
In fiecare brazdă de pamant
Mai cade cate-o lacrimă duioasă
Ca intr-un tragic, aspru legămînt.
Noi plângem și la moarte și la viață
Și când iubim și când ne despărțim
Românul își privește soarta-n față
Pe Dumnezeu, plângând, noi Il slavim!
O lacrimă e România toată
Dar tot din ea renaștem și-o iubim
Pământ scăldat de lacrimi trase-n roată
De dragul ei putem să ne jertfim.
Chiar dacă pâinea e muiata-n lacrimi
Din lacrimi va renaște țara mea,
Nu mai putem răbda atâta planset
Să o salvăm dacă vom mai putea.
Nu este suflet mai frumos pe lume
Ca sufletul acesta de român,
El dă și ultimul coltuc de pâine
Dar vrea să fie-n țara lui stăpân.
Chiar dacă țara e vândută toată
Ea din cenușă iar va lumina
Nu ne lăsa Iisuse, stai la poartă
Și șterge țării noastre LACRIMA!
25.04.2023



.jpg)





















Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu